Motorock 2008 episode 2

Cu ce să încep? Să spun că a fost bestial?

A FOST BESTIAL!

Concerte super ok, oameni extraordinari, dat din cap până nu mai poţi să ţi-l mişti.(Sunt convinsă că nu sunt singura care se mişcă azi ca robotul şi nu se poate apleca nici măcar asupra farfuriei de mâncare ca lumea (e destul de amuzant când mănânci stând aşa rigid ca o bucată de lemn, dureros dar funny).

Am o vânătaie imensă pe mână deoarece am pe o mână ceas şi când aplaudam în continuu dădeam în el. N-am observat până nu mi s-a umflat iar acum e şi de o culoare foarte frumoasă. Dar nu contează, trece.

Să încep totuşi cu începutul, am mers la paradă cu cel mai cool motor dintre toate - un Harley Davidson, ultimul model cumpărat de tip acum o lună. Am băut wiskey dar hal domnului pâna la limita de a mă simţi bine şi nu de a mă îmbăta. Am primit căteva oferte mai mult sau mai puţin decente dar le-am cam refuzat pe toate.(despre una mai interesantă s-ar putea să scriu mai încolo)

Totuşi pot să spun că mi-am făcut câteva cunoştiinte noi cu care sper sa ne revedem pe la alte întâlniri. Adevărul e că nu m-a deranjat nici sa rămân singură în faţa scenei pentru că poţi să te simţi bine şi cu oameni pe care nu-i cunoşti dacă ai ceva în comun, în cazul de faţă iubirea pentru rock şi cheful de distracţie.

La ultima trupă stăteam sus pe scenă, frântă de oboseală, lângă mine un tip din Arad, în cealaltă parte un tip din Timişoara, în faţa noastră o gaşcă din Oradea, toţi la fel de ... mahmuri, obosiţi şi totuşi fericiţi ca mine.

Pot  să spun după ce ăsta e al treilea an consecutiv cănd merg la Motorock că a fost cel mai tare de până acum. În primul an eram cu un tip care nu le prea avea cu rocku, s-a plictisit şi după 2 ore deja mă stresa să plecăm acasă. Anul trecut am profitat de libertate, dar.... un pic cam mult. Cam jumătate din tot Motorocku e o imensă pată neagră pentru mine. Anul ăsta am găsit balanţa şi pot să spun că în ciuda durerilor de gât şi spate dacă mâine ar fi din nou, aş sta tot în primul rând în faţa scenei.

Sunt mândră de Pecica, de data asta le-a ieşit 100%. Când am întrebat câţiva cum îi la noi toţi au spus că e foarte cool şi că ne vedem şi la anu.

Poate nu la anu poate la Periam sau la Peninsula, dacă nu cu ei atunci cu alţii, că atâta timp cât există rock şi rockeri vor exista şi întâlniri şi festivale unde să poţi să dai din cap.

Soooo până anul viitor, bravo Pecica ţine-o tot aşa să putem  fi mândri că suntem de aici şi când îi spunem cuiva că suntem din Pecica să spună: aaaaa Motorocku!!!!!!!!!!!!!!

ROCK ON!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

.........the end.

Motorock 2008 episode 1

IT WAS SOOOOOO COOOOOL!!!!!!!!!!!!!

Ieri a fost prima zi a Motorock-ului din Pecica.  Când am ajuns acolo m-am speriat şi nu de cât de mulţi sunt ci cât de puţini. Am crezut că asta va fi - o mână de oameni care vor da din cap la atracţia serii, formatia Moby Dick. Dar nu, la concertul lor in ciuda ploii au fost o grămadă în faţa scenei.

Moby Dick, formţie ungurească de metal, formata la inceputul anilor 80 a făcut un show bestial aseară. Au cântat mult... şi bine.Cu toate că fix la mijlocul concertului lor a început să plouă, majoritatea au rezistat şi au continuat să dea din cap. Noroc că ploaia s-a oprit repede şi au mai revenit în faţa scenei şi dintre cei care s-au retras sub corturi.

După concert câţiva am rămas în faţa scenei şi am continuat sa ne distrăm. Asta e cel mai cool la întălniri de genu, nu contează că eşti român sau ungur (zise  un slovac) eşti rocker şi asta e tot ce contează.

Rock-ul uneşte cel mai bine oamenii, nici un gen de muzică nu adună şi nu leagă oamenii aşa cum face rock-ul.

Din păcate în Pecica acesta este singurul eveniment la care merită să mergi (asta dacă eşti rocker, că dacă eşti manelist mai avem şi praznicul).

Oricum motociclişti au venit mulţi, cu motoare bestiale de la choppere la cele de viteză cu o grămada de tipi cool pe ele:)

Eu cred că am început bine aşa că vedem ce o fi azi, mai ales că anul acesta mi-am planificat şi să ţin minte ceva din tot evenimentul, nu ca anul trecut, şi anul ăsta vreau sa fiu acolo la Necropolis şi la Cash că anul trecut din motive tehnice le-am ratat (motive tehnice=vodcă).

so to be continued....

And Justice For All

De ce Unforgiven?

Pentru că e cel mai expresiv titlu, cred, sau cel puţin pentru mine, dintre toate piesele Metallica.

De ce Metallica?

Inutilă întrebare: DOAR PENTRU CĂ E CEA MAI BUNĂ FORMAŢIE

Pentru fiecare există un gen de muzică în care se regăseşte, o anumită formaţie, o anumită piesă. Pentru mine asta e Metallica. Îmi place cu bune cu rele, cu albume geniale ca  And Justice For All şi cu albume mai puţin bune (şi încă am spus puţin) ca şi Saint Anger. Dacă îţi place ceva îţi place cu totul. M-am îndrăgostit de Metallica acum 2 ani (sunt o rockeriţă "întârziată) şi a fost iubire la prima ... audiţie. La început baladele, apoi tot. 

Nu există piesă cu versuri goale care să nu spună ceva, sau piesă instrumentală de la care să nu mi se facă pielea găinii. Nu există videoclip care să nu spună ceva sau chiar care sa te facă să plângi (Turn the Page de exemplu sau chiar şi One).

Şi ce să mai spunem despre cea mai frumoasă baladă din lume: Nothing Else Matters.

Nu contează pentru mine genul pe care îl reprezintă sau că mulţi consideră Megadeath ca fiind o formaţie thrash mult mai buna decât Metallica. Pentru mine ei sunt cei mai buni: James Hetfield, Lars Ulrich, Kirk Hammet şi (4 me) Jason Newstead. Nu sunt o mare fana a lui Robert Trujillo, dar recunosc că este un basist foarte bun (dar nu e potriveşte deloc cu stilul formaţiei). Şi să nu-l uit pe Cliff Burton (R.I.P.) care din păcate a murit într-un accident încă în 1986.

E interesant sa spui date de genu 1981(anul formării trupei) caci a fost cu 4 ani înainte să ma nasc eu. Şi eu i-am descoperit aşa târziu. Dar nu-i nimic, sper să mai cânte mulţi ani de zile şi să le dea peste bot la toţi cei care spun că thrash-ul a murit respectiv că Metallica a avut valoare pana la aparitia Black Album(1991). Pentru toţi cei care nu mai cred în Metallica să....(nu vreau sa vorbesc urât pe propriul meu blog) so să....şi ţină părerea pentru ei.

Metallica a fost, este şi va fi pentru toţi iubitorii de rock.

Sooooo..... AND JUSTICE FOR ALL

Despre cei 7 ani ( ±)

A început ciudat. Nu ne-am suportat, apoi ne-am tolerat şi am început să ne cunoaştem.Au trecut 7 ani de atunci şi ea e singura care e şi acum aici, ştie totul despre mine, care înţelege şi acceptă, pe scurt ea e singura care mă cunoaşte.

Vorbesc de Lau (Puiu) bineînţeles.

Dacă înainte aş fi râs daca mi-ar fi zis cineva că va fi cea mai buna prietenă a mea acum nu pot să-mi imaginezi ca ea să nu mai fie în viaţa mea. 

Deci, ne-am cunoscut, ne-am împrietenit, am trecut prin multe împreună. Şi separat, căci dintr-o prostie nu am vorbit mai bine de un an. Dar e interesant că Dumnezeu îţi aduce înapoi în viaţă ceea ce contează şi e adevărat că "Nu poţi pierde decât ceea ce n-ai avut niciodată". Ceea ce ai avut rămâne pentru totdeauna.

S-au schimbat mulţi oameni în jurul nostru, au intrat şi au ieşit mulţi în şi din viaţa noastră şi prea puţini ne-au rămas. Două persoane au fost doar stabile ea pentru mine şi eu pentru ea. 

Cred în destin, cred că orice ar fi noi două vom rămâne.

Câteodată nu e uşor, ne mai certăm, ne împăcăm şi poate multi judecă prietenia noastră după aparenţe(nu că ne-ar păsa dar totuşi uneori e deranjant). Unii văd doar suprafaţa, nu şi faptul că noi două în mod interesant deobicei ştim fără cuvinte ce crede cealaltă, că instantneu ne gandim la aceleaşi lucruri, că în general şi când e de râs şi când e de plâns le suntem acolo una lângă cealaltă.

Totodată ne completăm foarte bine, eu sunt optimistă ea ma ţine cu picioarele pe pământ(dar când vrea poate şi ea să fie foarte tare), eu sunt cea uitucă dar ea îmi aminteşte tot timpu detalii ce trebuie ţinute minte, eu sunt cea care e mai uşor dărâmată de răutatea din jur dar atunci vine ea şi-mi reaminteşte că toate astea nu contează. 

E mult de spus despre cei 7 ani. Am fost copii de 14-15 ani şi acum avem 21-22. Am terminat facultatea deodată şi încă mai muncim şi în acelaşi loc, stăm la 10 case distanţă(şi totuşi lenea din noi ne face câteodată să preferăm să vorbim la telefon o oră sau pe mess mai multe decât sa mergem o distanşă aşa mică). Dar totuşi oriunde ne-ar duce viaţa eu sper şi cred că o sa avem la ce să ne întoarcem amandouă.

Pentru aceşti 7 ani îţi multumesc dar nu ca la sfârşit de ceva căci ăsta e genu de serial care TO BE CONTINUED...

Aaaa şi încă ceva, ea mi l-a trimis:

"Prietenia se masoara doar in amintiri,voie buna,liniste si iubire...prietenia inseamna iubirea suprema, cel mai valoros lucru, cea mai deschisa comunicare...adevarul cel mai sever,cel mai sincer sfat si cea mai mare comuniune de ganduri de care sunt capabili femeile si barbatii.Nu exista iubire mai mare si mai puternica decat cea pe care o exprima prietenia... un lucru bun devine mai bun si mai frumos daca poti sa-l imparti cu prietenii. Prietenii au ceva ce iti lipseste...de pilda optimismul.Ei te fac sa simti ca totul va fi bine in lume cat timp iti vor sta in preajma.Kilometri obositori trec repede si ii parcurgi mai vesel, mai usor...Si lumea-ntreaga pare mai senina cand ai un prieten drept insotitor... Prietenii cei mai apropiati sunt cei care inteleg cel mai bine ce e cu viata noastra, carora le pasa de noi la fel ca si noua,care ne sunt alaturi la succese si la esecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singuratatilor noastre.Prietenii trainici sunt cu adevarat una dintre bogatiile vietii.Avutia ta este acolo unde sunt prietenii tai.Temelia adevaratei prietenii este incredere !!!Edificiul ei-respectul.....Prieteni, tovarasi de drum,iubiti, ne sunt cei care ne acorda increderea lor deplina.. Un prieten este alaturi de tine atunci cand nu mai e nimeni altcineva...Tot ce pot face pentrul prietenul meu este sa-i fiu pur si simplu prieten..Nu am averi cu care sa-l rasplatesc..Daca el stie ca prietenia lui ma face fericit,nu va dori o alta recompensa.In asta consta maretia prieteniei. .....Tin la tine pt ca stii sa ignori slabiciunile si ratacirile mele si ma sustii cu fermitate sa dau ce-i mai bun din mine.Un prieten te accepta asa cum eshti...dar spera la ceea ce ai putea sa fii....... Pt a-ti face un prieten trebuie sa mai inchizi cate un ochi.Pt a-l pastra insa pe amandoi. Un prieten este cineva care te stie pe dinafara si inca-i mai place ce vede. Fericirea pare a fi fost data pt a fi impartasita.... Cand prietenii sunt cei adevarati, ei reprezinta cel mai sigur lucru din lume. .........Prietenii sunt tot ce conteaza....nu as putea trai fara dragostea lor...."

Videoclipul care a dat numele blogului "Metallica- The Unforgiven"

me? blog? why?

Niciodată nu am crezut că imi voi face un blog din mai multe motive: am crezut că e ceva foarte complicat şi analfabeta de mine (în domeniul informaticii bineînteles) nu va fi capabilă sa facă asa ceva. M-am înşelat, se poate. Un al doilea motiv a fost că nu ştiam dacă voi avea ce sa scriu, voi avea idei sau nu, respectiv ce aş putea să spun eu lumii? Mi-am dat seama că am ce să spun, practic asta fac mai tot timpu, vorbesc. Prea puţini oameni apucă să spună ceva langă mine aşa că de ce nu? Hai să şi scriu nu numai să vorbesc. Idei, păreri, sentimente, evenimente sunt. De ce nu le-aş spune şi altora?Sunt un om deschis, vorbesc sincer despre ceea ce sunt, ceea ce am fost respectiv ceea ce mi-aş dori să fiu. Am avut eşecuri până acum, am avut deziluzii, am plâns, am râs, am avut momente bune şi rele şi de acum o sa le împart. Nu din egocentrism sau din dorinţa de a intra în centrul atenţiei ci pentru că vreau să ma cunoască lumea un pic şi să înceteze să mă judece greşit, făra să aibă nici cea mai vagă idee cine sunt. Sunt Reni o fată cu un optimism uneori enervant şi cu timpul poate o să mă cunoască lumea un pic.