marți, 28 octombrie 2008

...and to make thinks clear

Şi o mică legătură între piesă, poză şi ...mine.
Piesa e din serialul One tree hill, unul din preferatele mele, cuvintele de lângă poză sunt spuse de Lucas lui Peyton când realizează că ea e iubirea vieţii lui, iar ...eu sunt ceva ce vreau să fiu şi ceva ce nu mai vreau să fiu.
Simplu, nu?
Aşa zic şi eu...
(by the way poza nu e creaţie proprie ci am primit-o modificată...thanks again)

...

...Va începe cu nişte versuri şi cu nişte muzică cu puţin din personalitatea pe care am avut-o şi pe care o vreau înapoi:

I don't need to be anything other
Than a prison guard's son
I don't need to be anything other
Than a specialist's son
I don't have to be anyone other
Than the birth of two souls in one
Part of where I'm going, is knowing where I'm coming from

I don't want to be
Anything other than what I've been trying to be lately
All I have to do
Is think of me and I have peace of mind
I'm tired of looking 'round rooms
Wondering what I've got to do
Or who I'm supposed to be
I don't want to be anything other than me

I'm surrounded by liars everywhere I turn
I'm surrounded by imposters everywhere I turn
I'm surrounded by identity crisis everywhere I turn
Am I the only one who noticed?
I can't be the only one who's learned!

I don't want to be
Anything other than what I've been trying to be lately
All I have to do
Is think of me and I have peace of mind
I'm tired of looking 'round rooms
Wondering what I've got to do
Or who I'm supposed to be
I don't want to be anything other than me

Can I have everyone's attention please?
If you're not like this and that, you're gonna have to leave
I came from the mountain
The crust of creation
My whole situation-made from clay to stone
And now I'm telling everyboy

I don't want to be
Anything other than what I've been trying to be lately
All I have to do
Is think of me and I have peace of mind
I'm tired of looking 'round rooms
Wondering what I've got to do
Or who I'm supposed to be
I don't want to be anything other than me

I don't want to be...

...


Stătea înghemuită într-un colţ de cameră şi lacrimile îi usturau faţa. Încerca să alunge amintirile dar nu reuşea. O urmau oriunde mergea, ca un câine fidel care nu-şi părăseşte stăpânul. Ţinute în lesă amintiri însângerate o urmau mereu în tăcere.
Căuta un colţ unde să se ascundă de ele, şi o umbră care să o învăluie şi nimeni şi nimic să nu o găsească. Dar nu reuşi. Aceleaşi feţe, aceleaşi gânduri, aceleaşi dureri, aceleaşi reproşuri, aceleaşi tristeţi, aceleaşi amintiri.
... Da, ar putea să înceapă şi aşa dar nu aşa va începe...

A tout le monde

În ciuda atitudinii mele destul de negative faţă de formaţia Megadeath am găsit totuşi câteva piese foarte bune. Am fost foarte sceptică în ceea ce îi priveşte pentru nu i-am cunoscut şi i-am categorizat ca fiind rivalii no 1 ai Metallica şi cu asta nu le-am dat nici o şansă.
Când am ascultat însă "A tout le monde", am realizat că băieţii aceştia au totuşi ceva de spus.
Metallica este şi va rămâne pentru totdeauna iubirea mea dar trebuie admis că şi alţii fac muzică bună.
Piesa asta este depresivă rău, poate de aceea mi-a şi plăcut aşa mult.
Decideţi voi dacă este doar despre moarte sau despre sinucidere, în esenţă este o piesă de rămas bun.(nu, nu am de gând să mă sinucid)
"A tout le monde
A tous mes amis
Je vous aime
Je dois partir"
(Lumii întregi
Tuturor prieteilor mei
Vă iubesc
Trebuie să plec)

luni, 20 octombrie 2008

LA MULŢI ANI LAU!



Unui om deosebit îi urez un simlu şi sincer La Mulţi Ani.

alea iacta est...


...zarurile au fost aruncate

Deciziile au fost luate,dar oare nu putem întoarce cumva timpul înapoi şi poate să luăm decizii mai deştepte?

Se spune că viaţa e un şir de suişuri şi coborâşuri...abureli. Sau cel puţin nu se referă la viaţa mea, care a luat-o în jos grav de tot.

A nasol rău de tot când te trezeşti dimineaţa fără un strop de bucurie, fără un strop de speranţă. Pe bune dacă n-aş avea un tatuaj cu speranţa pe spate care să-mi amintească de lucrurile în care cred, atunci le-aş fi uitat de mult.

Unde e fata care credea necondiţionat că speranţa moare ultima?

Regret prea multe lucruri în ultima vreme, îmi lipsesc prea multe lucruri şi oameni, trăiesc din amintiri şi gândesc..prea mult.

Oare zarurile au fost aruncate? Oare chiar nu se mai poate schimba nimic? Oare omul are doar o şansă şi dacă o iroseşte nu o poate lua de la capăt? 

Ghinion??...deloc

Să vă povestesc o zi normală din viaţa  mea. Nu fac ninic practic, sunt şomeră  momentan fără vreo speranţă că o să-mi iasă vreodată ceva.

Efectiv în afară de a mă uita la zeci de filme, a asculta tone de muzică şi a citi cărţi nu fac absolut nimic.

Şi astfel începe minunata mea zi de azi, lua-le-ar dracu de luni,mă trezesc şi eu cumva la 10 jumate, gândindu-mă(ca de altfel tot timpul în ultima vreme) că începe din nou o zi naşpa din viaţa mea şi mai naşpa. 

Şi cu acest "optimism" în mine vreau să ies în curte şi nu-mi observ proprii papuci pe scări şi mă împiedic aşa original, cad trei trepte şi mă lovesc bine de tot la spate.

După care parcă asta n-ar fi fost deajuns am reuşit să vărs şi vreo 2 litri de apă fierbinte pe picior.

Şi colac peste pupăză azi a fost şi ziua de curăţenie şi în tot elanul meu am zis că mă pun să curăţ candelabrele, m-am dezechilibrat cu scaunul şi am reuşit să cad şi cu scaun cu tot, dar totodată şi să sparg o parte din candelabru şi să nu scap cu atât am reuşit să cad cu genunchiul şi pe un ciob de sticlă.

Aaa şi până nu uit m-a lovit şi depresia, un val de sentimentalism, nostalgie şi regret cu care reuşesc oricum să trăiesc destul de greu în ultima vreme.

Deci dacă cineva vrea să fie în locul meu măcar pentru o zi aş fi foarte recunoscătoare.

Şi oricum până seara mai sunt multe ore şi mai poate să-mi pice tavanu pe cap sau ceva de genu ca să fie ziua asta şi mai bună.

back...

Am încerc să deviez cumva subiectul de la viaţa mea patetică şi să scriu despre altceva dar am ajuns la concluzia că e mai bine să-mi fac un alt blog pentru filme dat fiind că acesta a fost mereu un coş de gunoi al sufletului meu în care scriam despre tot rahatul numit viaţa mea. 

Aşa că rămâne totul cum a fost, acesta un blog cu şi despre sentimente, iar celalalt...nu.

marți, 7 octombrie 2008

Despre alegeri neinspirate

Nu prea vreau să plictisesc pe nimeni scriind despre criza cu salariile profesorilor că se scrie şi se vorbeşte şi aşa suficient despre asta dar nu pot să mă abţin să nu mă leg şi eu de ceva.

Noul ministru al învăţământului se numeşte Anton Anton.

Ce idiot îi dă un aşa nume la săracul copil?

Mă imaginez la şcoală să fiu întrebată cum mă cheamă şi să spun Renata Renata şi lumea să-mi zică "da am reţinut prenumele, dar nume de familie nu ai?"

Nasol rău. 

Mă rog toţi facem alegeri neinspirate dar dacă se poate să încercăm să nu ne marcăm copiii pe toată viaţa cu idioţeniile noastre.

Aviz celor care aveau de gând să-şi numească copiii după modelul Mercedesa, BMW, Samara, Ambasada, etc aberaţii de genu.

....sau Anton Anton

luni, 6 octombrie 2008

My list

Dacă tot am început să scriu despre filme vă scriu o listă a filmelor care merită văzute. E la nimereală nu în ordinea valorii lor.

Deci:

Black Hawk Down

American History X

Se7en

Frequency

The Lake House

Dragonfly

A Beautiful Mind

Million Dollar Baby

Schindler's List

The Pianist

City of Angels

Legend of the Fall

Shawshank Redemption

Green Mile

The diving bell and the butterfly

Brokeback Mountain

Scent of a Woman

Philadelphia

Into the Wild

Saving private Ryan

The hunt for Red October

Stigmata

One Flew Over the Cuckoo's Nest

Fight Club

Memento

Armageddon

Equilibrium

The devil's Advocate

The Cronicles of Riddick

The Matrix

We Were Soldiers

Tears of the Sun

Enemy at the Gates

The Great Raid

Forrest Gump

 Requiem for a Dream

The Transporter

Dacă vreţi nonsensuri

Sunt o mare iubitoare de filme.

Cu ceva timp în urmă am început să-mi fac un obicei în a descărca filme din diferite liste de cele mai bune x filme şi să mă uit seară de seară la cateva dintre ele.(Da ştiu se poate spune şi că viaţa mea e lipsită de orice alt eveniment)

Mă rog ideea e că sunt genu de om care se uită la filme care au ceva de spus, drame, filme de război, science fiction şi filme de acţiune mai rar(dar trebuie să fie foarte bune sau să conţină elemente importante ca şi Keanu Reeves, Wentworth Miller, Vin Diesel,Bruce Willis etc.)

Deci mă întorc, ideea e că mă uit la filme cu conţinut şi cu... sfârşit, preferabil. Şi exact asta nu mi-a ieşit în ultima vreme. Am dat peste toate filmele(şi mi-am dat seama că şi cu cărţile mai nou fac tot alegeri la fel de inspirate) care nu au nici un fel de sfârşit.

Nu e vorba de un sfârşit logic sau măcar bun, dar să fie un sfârşit fraţilor.

Dar nuuuu.

Bineînţeles că după 2 ore de absolută plictiseală şi monotonie marele film câştigător de Oscaruri "No country for old man" te lasă gură cască, nu de cât e de bun ci cât poate să fie de stupid. Nu spun că e un film rău, mie nu mi-a plăcut de loc dar măcar un rahat de sfârşit puteau să-i facă, poate îi dădea vreun sens. Mă rog, dezamăgire totală pentru mine.

Dar în aceeaşi seară mă autoconving că tre să mă mai uit la ceva care să merite şi aleg filmul "12 monkeys". Titlu interesant, la fel şi povestea din câte citisem, actori buni(Bruce Willis şi Brad Pitt) deci îmi tot spun că n-are cum să fie naşpa. 

Da, păi filmul în esenţă e bun(nu extraordinar dar bunicel) dar sfârşit n-are, adică are ceva dar nicidecum unul bun sau măcar cât de cât clar. Aşa că două dezamăgiri în aceeaşi seară.

Şi punctul pe i... mi-am luat cărţi de la bibliotecă(ştiu tocilara), evident am ales şi un Stephen King "The long walk", am aşteptat ceva interesant, dinamic, bun într-un cuvânt şi am primit....un rahat, o grămadă de puşti care tre să meargă pentru că dacă se opresc sau merg prea încet sunt împuşcaţi în cap. Unul invinge dar nu se ştie dacă moare şi ăla sau nu.

Să nu-ţi vină să te împuşti în cap, citeşti 300 de pagini în care niste imbecili nu fac altceva decât umblă şi la sfârşit eşti mai în ceaţă decât la început.

Şi dacă totuşi cele povestite vă stârnesc interesul atunci vă propun să vă uitaţi şi la următoarele: Fight Club, Pulp Fiction, The Butterfly Effect şi astea intră în categoria de filme ciudate fără un sfârşit prea clar dar măcar astea merită văzute.

Cam atât despre nonsensuri şi ore petrecute fără rost.

punct... si de la capat

Am intrat într-o uşoară depresie în ultimul timp şi încerc din răsputeri să ies cumva.

Aşa că pentru o vreme mă voi lăsa la o parte şi am să încerc să-mi dramatizez viaţa(de altfel deplorabilă) mai puţin şi am să scriu pe blog despre...lucruri, dar mai puţin despre mine şi viaţa mea de rahat.

Am încercat să scriu pe blog câteva articole despre mine, însă nu am fost capabilă, în ultima vreme nu pot să scriu nimic normal despre mine şi decât să-mi plâng de milă mai bine schimb placa.

Aşa că punct...

....şi de la capăt.