believe in angels...

Îmi place foarte mult piesa asta şi vă îndemn pe toţi să credeţi în îngeri...

tuturor celor care s-au rătăcit în cer...

(Taxi-Prea sus)

pentru totdeauna...

"Nu există prieteni buni, nu există prieteni răi, există doar oameni care-şi contruiesc o casă în inima ta."

Inima se vindecă dar în urma tuturor rănilor rămân cicatrici, semne ale trecutului, pe care le vom purta mereu cu noi.
Cicatricile nu dor, doar ne amintesc de ceea ce a fost cândva şi desenează cumva şi o cale spre ceea ce va fi.

Exstă oameni veşnici, care ori îmi vor fi alături mereu ori amintirea lor o voi purta cu mine pentru totdeauna.
Nu există prieteni buni sau răi, există doar prieteni, cu bune cu rele, pe care îi iubim şi îi acceptăm aşa cum sunt şi care ne iubesc şi ne acceptă aşa cum suntem. Dincolo de acestea nu contează nimic.

Şi chiar dacă uneori pare să se rupă legăturile, ceea ce au construit în inimile noastre sunt veşnice, la fel cum veşnice sunt şi amintirile refugiate în colţurile camerelor, şi la fel cum veşnică va fi şi iubirea ce le-o port.

Scară la cer

(pictură de M.C. Escher)
Nu am să scriu despre poezia lui Sorescu...
...ci despre un citat cu un mesaj deosebit.

"Sub tine a pământul,
Deasupra ta e cerul,
ÎN TINE e scara."

Originalul este:

"Alattad a föld,
Fölötted az ég,
BENNED a létra"
(Weöres Sandor)

Noi suntem scara spre nemurire, iar deciziile noastre, trăirile noastre, fericirile noastre, suferinţele noastre ... viaţa noastră alcătuiesc treptele către cer.
Viaţa e în mâinile noastre, de noi depinde dacă urcăm sau nu.
Zice cine ce vrea, eu cred în bunătate, în speraţă, în iubire şi în...oameni.
NOI suntem scara la cer, nimeni nu poate să urce treptele pentru noi.
Nu uitaţi Dumnezeu nu dă nimănui o cruce mai grea decât poate să ducă.

Închei cu un alt citat:
"Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor inmulţi la nesfârşit."

Stelele care cad...

Spune formaţia Taxi într-o piesă:

"Stelele care cad...
nu pier.
Stelele care cad...
se duc pe un alt cer."

În momentele de durere şi tristeţe omul trebuie să se prindă de toate mâinile pe care i le întinde Dumnezeu şi trebuie să creadă necondiţionat că toate suferinţele din viaţa aceasta îşi vor găsi răscumpararea în viaţa ce va urma.
Azi am realizat ce dor mi-e de câteva persoane din viaţa mea, unii s-au dus sus în ceruri, altii au ieşit din viaţa mea, iar unora le-am ieşit eu din viaţă.

Azi din nou am realizat cât de important e să iubeşti pe cineva şi să încerci să faci totul bine, să nu ai regrete, pentru că niciodată nu ştii care sunt planurile Celui de sus şi cât timp ne îngăduie nouă sau celor dragi pe acest pământ.
Învăţând din greşeli, şi încercând să le repar pe cele făcute deja pot să spun că sper din nou şi sunt mândră de asta, deoarece am avut momente cănd am crezut că nu mai pot spera.

Când e greu cineva de acolo de sus ne urmăreşte şi cum am spus eu când a murit bunica mea, ne ţine de mână. În speranţa aceasta mă culc în fiecare seară şi mă trezesc în fiecare dimineaţă, că merită fiecare secundă şi trebuie să lupţi până în ultima clipă.

Iar toţi cei care au plecat de printre noi sper să devină îngeri şi să ne fie mereu alături şi să vegheze asupra noastră şi când călătoria noastră se termină să ne întâlnim din nou la capătul drumului.

Pentru că trebuie să merite viaţa asta.
Trebuie.

...şi aşa se scrie istorie în Formula 1

Am câştigat!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Mi-a trebuit aproape o săptămână să realizez şi să cred efectiv că în ultima cursă, ultimul viraj am câştigat campionatul.
Vorbesc despre F1 bineînţeles.

Pentru cine nu ştie eu sunt fan McLaren Mercedes şi din cauza plecării lui Kimi Raikkonen am ales să ţin cu Lewis Hamilton.

Nici acum nu reuşesc încă să leg două vorbe logice legate de cursa de duminică, pentru că practic n-a fost nimic logic în toată cursa.

Hamilton avea nevoie să termine pe locul 5 ca să câştige campionatul şi înainte cu 2 ture păreau sa i se spulbere visele deoarece a fost depăşit de Sebastian Vettel.

Pe pistă ploua era ultimul tur, Lewis era pe locul 6, Felipe Massa câştiga cursa şi era campion când maşina lui Timo Glock nu a mai rezistat cu cauciucurile pentru asfalt uscat şi Lewis în ultimul viraj al cursei şi implicit al campionatului îl depăşise.

Cei de la Ferrari se bucurau că Massa a câştigat campionatul dar le-a îngheţat zâmbetul pe buze când au realizat ce s-a întâmplat.

Trebuie să admit că mi-a fost milă de Massa, ar fi meritat la fel de mult ca şi Hamilton să câştige, amândoi fiind excepţionali în campionatul acesta.
Dar totuşi,după anul trecut când Lewis a pierdut cu o diferenţă de un punct anul acesta cu mult noroc, dar şi cu mult talent, şi-a luat revanşa.

De la ultimul campionat câştigat de Mika Hakkinen (favoritul meu nr 1)în 1999 au trecut 9 ani şi Mclaren după multe eşecuri şi ghinioane merită acest campionat.

Eu am plâns de două ori, o dată când am crezut că am pierdut şi o dată când am câştigat, ambele în decurs de 1 minut.

Dar şi cei doi protagonişti au plâns la sfârşit pe Massa se citea o durere profundă accentuată şi de faptul că a pierdut campionatul acasă, în faţa miilor de spectatori printre care cu greu se găsea vreunul care să nu-i scandeze numele.Tot respectul meu pentru el că a ştiut să piardă la fel de bine cum ar fi ştiut să câştige şi a plecat cu capul sus.

Mi-am promis că dacă pierde McLarenul campionatul din nou cu un punct atunci în veci nu mă mai uit la curse şi când Hamilton a căzut pe locul 6, m-am ridicat să ies din cameră, dar mami mi-a zis "stai jos că tot timpu tu spui că există miracole". Şi a avut dreptate.

Oricum şi cei care nu se bucură sunt convinsă că îşi vor aminti toată viaţa această cursă şi indeferent de cine a câştigat vor recunoaşte că această cursă a făcut istorie. Cred cum mulţi fan ai acestui sport cred acum că în 2008 la Interlagos s-au născut 2 campioni.

P.S. Tatăl lui Hamilton a spus că fiul lui va câştiga 8 campionate, aşa că vedem la anul dacă va continua drumul început anul acesta.