Viata de aici e cumva altfel...
Exista un alt aer...
"We are all under the same sky but not under the same cloud"- absolut adevarat aici.
Oamenii sunt diferiti
...zambesc.
Cand ies pe strada cu cainele (familia are un catelus foarte simpatic pe care il cheama Expresso unica vietuitore din familie pe care o iubesc sincer) lumea imi zambeste mereu,oamenii ma opresc sa ma intrebe ce varsta are, ce rasa e, sau pur si simplu sa-mi spuna ce dragut e...
In cladire la fel, cu toate ca lumea nu ma cunoaste ma saluta politicos.
Oamenii in general sunt mai politicosi si mai amabili decat la noi.
Obisnuiti cu strainii, tot timpul ofera amabil indicatii tuturor sau se opresc sa faca o poza unui turist care le cere.
Exista un aer boem pe aici, pe malul Senei, in zona dedicata vinzatorilor stradali, gasesti orice de la picturi in ulei,la obiecte de epoca, la tot felul de kitsch-uri.
Intalnesti artisti de strada-portretisti, muzicanti, caricaturisti si bineinteles tot soiul de turisti cu trei aparate foto in gat si doua harti in mana.
Mergand pe jos mai multe ore am avut timp sa admir peisajul si lumea de aici. Auzi tot felul de limbi, din toata lumea si o mare diversitate de culturi.
Cum spuneam oamenii sunt altfel...
Nu spun ca ei nu au probleme, sau ca aici nu exista saracie-pentru ca toate acestea exista-dar au o alta atitudine fata de viata.
Cu toate ca viata aici e extrem de scumpa oamenii pot uita de probleme si stiu sa se relaxeze.
Daca ies in parc imi place sa stau si sa uit de stres vazand oameni de toate varstele, relaxati stand pe banca sau intinsi in iarba, cu o carte in mana, o revista, facand rebus, sau ascultand muzica, jucandu-se cu copilul sau plimband cainele, totusi calmi si amabili mereu.
Nimeni nu-l bruiaza pe celalalt ascultand muzica la maxim (da, la ei s-au inventat castile), nimeni nu se impinge si se calca in picioare la autobus, cuvinte ca "va rog", "pardon" si "multumesc" sunt cunoscute de toata lumea.
Pur si simplu sunt civilizati sau cel putin mai civilizati decat lumea cu care sunt eu obisnuita
...si se respecta...
...pe ei insisi dar cel mai important- pe altii.
sâmbătă, 10 octombrie 2009
our era...
Parisul e un loc interesant, combina intr-un mod absurd aerul medievalo-renascentist si moderinismul, poate chiar ultra modernismul,
Doua exemple:
Notre Dame-catedrala catolica impozanta construita in stil gotic, prima piatra fiind asezta in secolul 12 si construita timp de doua secole- e o catedrala deosebit de frumoasa dar pe mine m-a dezamagit mercantilismul, materializarea a tot ceea ce e sacru intr-un lacas de cult.
Dar sa ma explic: biserica e aceeasi, bineinteles renovata si mentinuta sub forma actuala, dar in interior multitudinea de vizitator galagiosi care sunt acolo doar din curiozitate si nu au nimic de a face cu Dumnezeu, distruge putin din farmecul ei. Dar asta nu e tot, in interiorul bisericii exista automate! de cumparat carticele de rugaciuni si o gramada de "standuri" de cumparat lumanari.
Nu stiu, poate doar eu sunt asa dar parca in biserica lucrurile astea nu prea isi au locul.
Louvre-palat, muzeu cu originile in secolul 13 ulterior devenita resedinta regala,mai apoi unul din cele mai cunoscute muzee din Europa.
Prima surpriza- intrarea-una din intrari e prin piramida de sticla din curte de unde scari rulante duc in subsol. Aici totul e ultra modern- cafenele,fast food-uri, sala de cinema cu documentare despre Louvre si obiectele de acolo, librarii, posta,absolut tot ce e necesar.
E interesant cum in decurs de 10 minute omul poate iesi dintr-un fastfood aflat in interiorul muzeului si sa urce cu liftul la etajul 1 in zona destinata egiptului si sa stea fata in fata cu obiecte de 3000 de ani.
E surprinzatoare schimbarea!
Dar asta e lumea noastra, nevoia de a tine pasul cu modernismul se resimte peste tot.
In fine, nu vreau sa intru in detalii despre Louvre ca oricine poate sa caute pe Google cate informatii vrea. Am vazut faimoasa Mona Lisa dar nu mi-a placut mai mult decat cand am vazut poze cu ea, sincer niciodata nu am sa inteleg entusiasmul pentru aceasta pictura, Da Vinci are zeci de opere mai frumoase ca Mona Lisa dar ma rog, nu sunt critic de arta- din pacate(sau din fericire, nu stiu).
In schimb zona dedicata antichitatilor mi-a placut; Egiptul antic, Babilonul, Grecia, Roma antica, Persia, sunt extraordinare-e imaginea omului modern fata in fata cu omul antic, cu lucruri si amintiri ale unor oameni care au trait acum mii de ani.
E ceva deosebit; pe langa frumusete e sentimentul ca suntem praf in vant si nu stiu daca vom fi vreodata capabili sa lasam ceva atat de durabil, de maret si de cuvantator in urma...
Nu cred...
Si nici n-am sa apuc sa vad...
Doua exemple:
Notre Dame-catedrala catolica impozanta construita in stil gotic, prima piatra fiind asezta in secolul 12 si construita timp de doua secole- e o catedrala deosebit de frumoasa dar pe mine m-a dezamagit mercantilismul, materializarea a tot ceea ce e sacru intr-un lacas de cult.
Dar sa ma explic: biserica e aceeasi, bineinteles renovata si mentinuta sub forma actuala, dar in interior multitudinea de vizitator galagiosi care sunt acolo doar din curiozitate si nu au nimic de a face cu Dumnezeu, distruge putin din farmecul ei. Dar asta nu e tot, in interiorul bisericii exista automate! de cumparat carticele de rugaciuni si o gramada de "standuri" de cumparat lumanari.
Nu stiu, poate doar eu sunt asa dar parca in biserica lucrurile astea nu prea isi au locul.
Louvre-palat, muzeu cu originile in secolul 13 ulterior devenita resedinta regala,mai apoi unul din cele mai cunoscute muzee din Europa.
Prima surpriza- intrarea-una din intrari e prin piramida de sticla din curte de unde scari rulante duc in subsol. Aici totul e ultra modern- cafenele,fast food-uri, sala de cinema cu documentare despre Louvre si obiectele de acolo, librarii, posta,absolut tot ce e necesar.
E interesant cum in decurs de 10 minute omul poate iesi dintr-un fastfood aflat in interiorul muzeului si sa urce cu liftul la etajul 1 in zona destinata egiptului si sa stea fata in fata cu obiecte de 3000 de ani.
E surprinzatoare schimbarea!
Dar asta e lumea noastra, nevoia de a tine pasul cu modernismul se resimte peste tot.
In fine, nu vreau sa intru in detalii despre Louvre ca oricine poate sa caute pe Google cate informatii vrea. Am vazut faimoasa Mona Lisa dar nu mi-a placut mai mult decat cand am vazut poze cu ea, sincer niciodata nu am sa inteleg entusiasmul pentru aceasta pictura, Da Vinci are zeci de opere mai frumoase ca Mona Lisa dar ma rog, nu sunt critic de arta- din pacate(sau din fericire, nu stiu).
In schimb zona dedicata antichitatilor mi-a placut; Egiptul antic, Babilonul, Grecia, Roma antica, Persia, sunt extraordinare-e imaginea omului modern fata in fata cu omul antic, cu lucruri si amintiri ale unor oameni care au trait acum mii de ani.
E ceva deosebit; pe langa frumusete e sentimentul ca suntem praf in vant si nu stiu daca vom fi vreodata capabili sa lasam ceva atat de durabil, de maret si de cuvantator in urma...
Nu cred...
Si nici n-am sa apuc sa vad...
Back...
Primul semn de viata de foarte multa vreme...
Asta din mai multe motive, lipsa de subiecte, lipsa chef de a scrie, lipsa de idei, lipsa de timp si mai nou (ultima luna) lipsa de net...
...asta deoarece sunt la Paris.
Yep! Daca ma uit pe geam se vede Turnul Effel.
Dar sa incep cu inceputul ca asa nu prea are prea mult sens povestea mea.
Sunt aici de exact 5 saptamani, sunt nanny la o familie franceza care are un copil de aproape 4 ani.
Dar ca sa va dovedesc ca viata nu e mai roz nici la Paris si ca viata nu e nici aici un paradis am primit din nou un cadou exceptional : un copil ca la "supernanny" ,o mama rigida, colerica si maniaca, si un tatic dealtfel dragut si prietenos dar care niciodata nu e acasa.
Cireasa de pe tort?
Mamica e in concediu medical si nu pentru ca e bolnava ci pentru ca e obosita de atata stres-ca fizic nu face nimic (si asta dovedeste ca Parisul nu e suficient de departe de Romania sau ca sigur provenim din aceeasi familie romana).
Deci e cam nasol dar e oricum mai bine ca in prima saptamana cand mi-am dorit sa nu ma fi nascut niciodata sau cel putin sa nu fi pus piciorul in veci in tara asta.
E a treia mea experineta in strainatate(dupa 2 esuate) deci ar fi cazul sa-mi iasa.
Noroc cu optimismu, cu sustinerea unor oameni dragi mie si cu convingerea ca trebuie sa o fac si trebuie sa rezist - ca altfel in primele zile mi-as fi facut bagajul.
Dar ca sa vedem partea buna a lucrurilor- the bright side of the moon:
...sunt in Paris
...se vede Turnul Eiffel din geam
...am fost la Notre Damme si la Louvre- O my god!! e superb si nu-ti ajunge o saptamana sa vezi ca lumea totul acolo
...stau intr-o zona buna si toate lucrurile importante de vizitat sunt la maxim 2 ore de mers pe jos
...am weekendul liber si pot face ce vreau
...nu exista manele!!
Deci in toate lucrurile rele daca vrem putem sa gasim ceva bun si daca nu ar fi si cate ceva rau in viata asta n-am putea savura cu adevarat lucrurile realmente frumoase.
So capul sus tuturor care se simt necajiti, iese soarele odata si pe strada noastra.
Asta din mai multe motive, lipsa de subiecte, lipsa chef de a scrie, lipsa de idei, lipsa de timp si mai nou (ultima luna) lipsa de net...
...asta deoarece sunt la Paris.
Yep! Daca ma uit pe geam se vede Turnul Effel.
Dar sa incep cu inceputul ca asa nu prea are prea mult sens povestea mea.
Sunt aici de exact 5 saptamani, sunt nanny la o familie franceza care are un copil de aproape 4 ani.
Dar ca sa va dovedesc ca viata nu e mai roz nici la Paris si ca viata nu e nici aici un paradis am primit din nou un cadou exceptional : un copil ca la "supernanny" ,o mama rigida, colerica si maniaca, si un tatic dealtfel dragut si prietenos dar care niciodata nu e acasa.
Cireasa de pe tort?
Mamica e in concediu medical si nu pentru ca e bolnava ci pentru ca e obosita de atata stres-ca fizic nu face nimic (si asta dovedeste ca Parisul nu e suficient de departe de Romania sau ca sigur provenim din aceeasi familie romana).
Deci e cam nasol dar e oricum mai bine ca in prima saptamana cand mi-am dorit sa nu ma fi nascut niciodata sau cel putin sa nu fi pus piciorul in veci in tara asta.
E a treia mea experineta in strainatate(dupa 2 esuate) deci ar fi cazul sa-mi iasa.
Noroc cu optimismu, cu sustinerea unor oameni dragi mie si cu convingerea ca trebuie sa o fac si trebuie sa rezist - ca altfel in primele zile mi-as fi facut bagajul.
Dar ca sa vedem partea buna a lucrurilor- the bright side of the moon:
...sunt in Paris
...se vede Turnul Eiffel din geam
...am fost la Notre Damme si la Louvre- O my god!! e superb si nu-ti ajunge o saptamana sa vezi ca lumea totul acolo
...stau intr-o zona buna si toate lucrurile importante de vizitat sunt la maxim 2 ore de mers pe jos
...am weekendul liber si pot face ce vreau
...nu exista manele!!
Deci in toate lucrurile rele daca vrem putem sa gasim ceva bun si daca nu ar fi si cate ceva rau in viata asta n-am putea savura cu adevarat lucrurile realmente frumoase.
So capul sus tuturor care se simt necajiti, iese soarele odata si pe strada noastra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
