anti pink-hearted day...

Îmi zicea un amic în glumă săptămâna asta că sunt femeia ideală pentru că nu-mi place ziua îndrăgostiţilor cu grămezile ei de ursuleţi cu inimioare, căni cu inimioare, perinuţe cu inimioare...şi alte multe chestii cu inimioare.
Nu am să mint am primit în viaţa mea şi ursuleţ şi cană şi perinuţă cu inimioare... cu un zâmbet frumos am spus mersi...şi cam atât. Cana în viaţa mea n-am folosit-o, ursuleţul habar n-am unde l-am pus iar periniţa e doar ca să adune ceva praful din camera cealaltă.
Însă în viaţa mea n-am cumpărat aşa ceva, sau cel puţin nu ţin minte. Ca să exprim cuiva că îl iubesc niciodată n-am simţit nevoia de a cumpăra chestii cu inimioare, pentru că alea sunt deja golite de orice gen de semnificaţie...cel puţin pentru mine.
Nu am nimic cu sărbătoarea asta, sau cu iubirea în sine, sunt şi eu un om destul de sensibil şi de sentimental dar la mercantilismele astea de o superficialitate dureroasă nu pot să spun decât... hai mă laşi!
Mă doare capul când înainte de ziua îndrăgostiţilor deja cu 2 săptămâni!!!!(cel puţin) toate magazinele sunt inundate cu tot felul de inimioare şi de chestii inidentificabile de culoare roz sau roşie.
Mi-a plăcut mult o fază zilele astea, intru şi eu pe hi5 să văd ce s-a mai întâmplat şi când îmi deschid profilul începe să cânte ceva, iar în dreapta e o inimă roşiatică, cu fel şi fel de mesaje, una mai siropoasă decât alta...
Mă întreb oare eu am înnebunit sau ceva s-a întâmplat că înainte în fundalul profilului meu cânta Metallica- Unforgiven III, nicidecum ceva cu love...şi nicidecum nu ţin minte ca pe lângă craniul din fundal să fi fost vreo inimioară.
Nu am nimic cu cel care s-a gândit să-mi trimită respectivul comment la profil doar că dacă s-ar fi obosit să se uite mai atent sau măcar să arunce o privire la albumele mele unde unul din ele e intitulat The dark side of the moon s-ar fi prins probabil că nu e cazul inimioarelor roz care mai şi cântă pe deasupra.
Îi mulţumesc pentru gest, dar cu toată părerea mea de rău am şters respectivul comment.
Cred că nu avem nevoie de aceste exagerări doar pentru o zi din an, pentru că dacă ţii la cineva sunt destule ocazii să-l surprinzi şi nu cred că 14 februarie şi o cană cu inimioare cumpărată pentru că "trebuie că e ziua îndrăgostiţilor" poate să semninfice mai mult decât un obicei de formă.
Cu toate astea vreau să subliniez că eu nu judec, nu am nimic cu cei care simt nevoia să se exteriorizeze astfel, doar că pentru mine lucrurile astea de şablon şi-au pierdut rostul.
Poate pentru că mult timp am fost singură m-am obişnuit aşa, dar nu cred că lucrurile se vor mai schimba în curând.
Pentru mine cred cel mai potrivit cadou de Ziua îndrăgostiţilor ar fi un tricou cu And justice for all că pare-se am să mor căutând modelul şi mărimea potrivită.
Nu vreau să încep cu filosofii şi citate despre iubire că nu e cazul să adoarmă nimeni cu capul pe masă citind blogul meu, dar rămân pe poziţia că nu suntem o turmă mare unde toate oile merg în aceeaşi direcţie, aşa cum nici sentimentele nu pot fi toate exprimate cu aceleaşi obiecte roz şi cântătoare, expirate şi plictisitoare cu care ne obişnuieşte lumea asta să le exprimăm.
So live free, feel free and stop being like the rest of the world!