Imi plac(e)...

...NEGRUL pentru ca merge cu orice culoare, se acomodeaza, tolereaza si este tolerat...pentru ca nu pentru toata lumea spune acelasi lucru, nu toata lumea il iubeste dar mai toata lumea il poarta...pentru ca pentru unii simbolizeaza moarte pentru altii nu simbolizeaza nimic....pentru ca ascunde defecte si te pierde in multime, sau din contra intr-o multime colorata te scoate in evidenta...pentru ca e gratios, decent, rafinat, clasic...pentru ca e mereu prezent, nou si vechi.
...CASELE CU MULTE FERESTRE pentru ca imi place lumina, pentru ca e nevoie de lumina in lumea noastra intunecata...pentru ca ferestrele lasa sa intre si sa se strecoare in afara imagini, zgomote, mirosuri...pentru ca sunt o punte de legatura intre interior si exterior... pentru ca izoleaza...pentru ca avem control asupra lor, le putem deschide si inchide cand si cum vrem.
...HUSKY pentru ca sunt caini cu privirea trista si melancolica...pentru ca au ochii albastrii, de gheata...pentru ca par sa planga ...pentru ca au ceva salbatic in toata domesticitatea lor...pentru ca exprima totul cu ochii fara sa poata spune nimic... pentru ca ma duc cu gandul la aurora boreala.
...ROCKUL pentru ca e uman, e instrumental, e direct, e transant, e tare, e puternic, e eliberator...pentru ca spune multe...pentru ca poate apropia oameni dar si genera mii de dispute...pentru ca naste mici revolutii...pentru ca dai din cap chiar daca nu esti de acord cu ideea...pentru ca multi il urasc...pentru ca nu tot timpul e la moda.
...SA CITESC pentru ca nu ma mai simt asa de singura...pentru ca ceea ce traiesc vad ca adesea cineva le-a trait deja sau le-a imaginat traite...pentru ca personajul are parte de happy ending-ul pe care mi-l doresc sau drama pe care ma bucur ca n-o am...pentru ca educa fara sa-mi dau seama...pentru ca visez fara sa dorm...pentru ca e negru pe alb...pentru ca e scris de mana dar cu sufletul.
...SA CRED IN PURGATORIU pentru ca ma ajuta sa-mi iert greseli...pentru ca nu e totul alb sau negru...pentru ca nu e totul bun sau rau...pentru ca exista cale de mijloc...pentru ca nu toate pacatele sunt impardonabile...pentru ca exista iertare si cainta...pentru ca prin suferinta te poti rascumpara...pentru ca Dumnezeu iarta si da o a doua sansa...pentru ca pentru a ajunge in rai unii merg pe o alta cale dar destinatia e aceeasi.
...SA SPUN ADEVARUL pentru ca urasc sa mint...pentru ca nu-mi place sa fiu nevoita sa gandesc prea mult inainte sa raspund...pentru ca e mai dificil si mai dureros dar mai eficace si mai demn de admiratie...pentru ca e mai greu de digerat dar aduce mai mari aporturi pozitive...pentru ca e primul lucru care imi vine in minte...
...CASA ACEEA CU CEI DOI PLATANI IN FATA pentru ca are ceva mitic,parca ar avea inca trecutul in ea...pentru ca se va prabusi curand..pentru ca e parasita cu lacat pe poarta ei mare...pentru ca acei copaci au trait si vazut multe...pentru ca are un aer rece si distinct cu toate ca a fost probabil candva calda si primitoare...pentru ca toamna aleea plina de frunze pare scoasa dintr-o poveste.
...TATUAJELE pentru ca exprima ceva...pentru ca simbolizeaza ceva...pentru ca ne explica un pic celor ce stiu sa decodifice mesajul sau cel putin sunt curiosi sa intrebe...pentru ca mi-as dori mai multe dar n-am bani sa-mi fac.
...EPOCA HIPPY pentru ca totul parea frumos...pentru ca lumea facea o revolutie silentiosa...pentru ca if we would "make love not war" lumea ar fi un loc mai bun...pentru ca oamenii se iubeau liber, cantau la chitara sub cerul liber,se imbracau aiurea, erau fericiti...pentru ca apartineau de ceva...pentru ca au lasat ceva in urma.
...OAMENII CARE SUNT ALTFEL pentru ca pot fi ciudati, diferiti...pentru ca fac un pas pe care multi nu au curaj sa-l faca...pentru ca ciudat nu e sinonim cu rau si diferit nu inseamna idiot,iar curaj nu e doar a lupta in razboi...pentru ca nu e usor dar merita.
...SA PORT GHIOZDAN pentru ca e confortabil,incapator...pentru ca tot timpul am la mine tot ceea ce imi trebuie...pentrui ca si cand e senin am umbrela la mine...pentru ca nu e "chic" si nu e la moda.
...DOI BARBATI CARE SE TIN DE MANA PE STRADA pentru ca au curajul sa fie ei insisi chiar daca lumea nu ii accepta...pentru ca nu se ascund dupa deget si nu se mint nici pe ei si nu-i mint nici pe altii...pentru ca se respecta si vor sa fie respectati...pentru ca sunt oameni ca toti ceilalti...pentru ca exista chiar daca lumea inchide ochii si se face ca nu...pentru ca iubirea nu e conditionata de culoare,sex,varsta,religie, sau orice alta aparenta.
...SA-MI FAC PLANURI chiar daca nu-mi ies niciodata pentru ca ma tin in miscare, ma motiveaza si ma imping inainte...pentru ca imi place sa visez si sa respir viitorul chiar daca e invizibil si intangibil...pentru ca umple golul prezentului si deschide usi inchise cu cheia...pentru ca toti avem o cheie care poate nu deschide usa dar macar am ceva.
...SA INVAT pentru ca ma simt tot timpul proasta in comparatie cu oamenii pe care ii admir...pentru ca niciodata nu stii suficient...pentru ca niciodata nu esti destul de batran...pentru ca poti fi tocilar in ochii altora dar totusi fericit...pentru ca tot timpul exista noutate...pentru ca nu exista biblioteca pe care sa o termini de studiat...pentru ca tot timpul vor exista secrete si semne de intrebare...pentru ca fiecare zi e zi de scoala in viata...pentru ca intotdeauna vreau mai mult...pentru ca sunt praf in univers si niciodata nu voi fi mai mult dar macar ma straduiesc.
...SA FAC COLAGE pentru ca umplu pereti goi cu cartoane,poze,flori si frunze presate...pentru ca nu am talent sa pictez sau sa sculptez dar incerc sa ma manifest cumva...pentrtu ca vreau sa ma inconjor cu ceva personal.
...CITATELE pentru ca "tot ceea ce spui cineva a spus-o deja mai bine"...pentru ca adesea rezuma in cateva cuvinte intregi filosofii de viata...pentru ca sunt inchise in simple cuvinte suflete demult plecate...pentru ca unele iti raman in gand toata viata.
...BACOVIA pentru ca e sumbru, rece, palid, dureros, melancolic, rigid, aspru, morbid, negative, pesimist...pentru ca e in antiteza cu tot ceea ce sunt eu...pentru ca imi deschide orizontul...pentru ca e altfel...pentru ca e negru intr-o lume gri...pentru ca ploua mult si exista cimitire...pentru ca nici o culoare nu e vesela.
...IMPRESIONISMUL pentru ca e la granita dintre arta clasica si moderna...pentru ca spune multe prin imagine dar lasa loc si impresiei si parerii...pentru ca nu e atat de abstracta si absurda ca si arta moderna...pentru ca un artist ca Van Gogh a innebunit dar a ramas un geniu...pentru ca artisti de milioane nu au reusit sa vanda nici macar o pictura in viata lor...
...INGERII pentru ca au aripi...pentru ca nu au sex...pentru ca exista mereu cineva langa noi...pentru ca ne asteapta cineva dincolo si pentru ca vine cineva cu noi in tunel...pentru ca sunt invizibili dar ne vad...pentru ca imi imaginez cat rad de prostiile noastre si cat pot plange cand plangem noi...pentru ca cineva ne tine de mana fara sa ne dam seama...pentru ca sunt tot timpul acolo,unde si cand trebuie...pentru ca nu-i putem atinge...
...ARGINTUL pentru ca nu e atat de snob ca si aurul...pentru ca e nu e atat de pretentios...pentru ca nu e atat de scump...pentru ca prea putini il dau la amanet.
...SA DAU SFATURI pentru ca nu-l ajut doar pe celalalt ma ajut pe mine...pentru ca ma face sa ma simt mai bun...pentru ca am ajuns sa cred ca pot sa o fac...pentru ca daca dai un sfat dai o parte din tine, din ceea ce ai trait si invatat.
...FLUTURII pentru ca sunt frumosi...pentru ca ceva urat se transforma in ceva minunat...pentru ca sunt de mii de feluri...pentru ca pot zbura si se pot aseza pe o floare...pentru ca sunt liberi...pentru ca traiesc putin dar frumos...pentru ca sunt fini,gratiosi si au o aliura de vis...pentru ca zanele si ingerii seamana cu fluturi doar ca fluturii ii vedem si sunt singurii care stim sigur ca exista.
...SA CITESC PRINTRE RANDURI pentru ca uneori spun mai multe decat randurile in sine.
Faceti si voi la fel cu articolul acesta extrem de lung, aparent haotic si fara nici o coerenta...pentru ca tot ce iubim ne caracterizeaza cumva si ascunde o latura a firii,a personalitatii noastre.

By me...

A trecut ceva timp de cand am scris versurile acestea. Le-am lasat uitate ca semn de carte intr-un roman de James Joyce si azi cand am deschis cartea(caci am adus mai multe carti cu mine) le-am gasit.
Nu sunt un poet innascut dar zambind am realizat ca starea mea de spirit e aceeasi cu cea pe care am avut-o atunci cand le-am scris. Interesant...

Caravana migratoare,
Sufletul meu.
intr-un desert, un colt de lume
agatat de-un vis anume,
Visez murind si mor visand.
Mor...

Mor dormind in pat de vise,
Calea mea,
Apare greu se stinge usor
uitat de ingeri si de demoni
Exist pierand, pier existand.
Exist...

Exist in van,fara de rost,
Viata mea,
distrusa-ncet de mii de farse,
cenu le-am inteles nicicand.
Plang zambind,zambesc plangand.
Plang...

plang profund calita de viata,
Lumea mea,
complicata in simplicitate,
fascinanta prin indurerare
Ma regasesc pierzandu-ma,ma pierd regasindu-ma.
Ma pierd...

Ma pierd in ganduri si-n iluzii,
Ruga mea,
Ecoul strigatelor triste
catre cerul nepasator deasupra.
Sper murind si mor sperand.
Sper...

Nemurire in moarte...

Sa schimb putin subiectul si sa nu mai scriu atat despre mine.
Intr-o seara am vazut un documentar foarte interesant pe unul din posturile franceze(nu ca as prinde si altceva).
Documentarul era despre unul din cele mai faimoase cimitiruri din Paris: "Cimitiere de Pere-Lachaise", cimitir care gazduieste trupurile si amintirea a mai multe personalitati: Honoré de Balzac, Maria Callas, Jean de La Fontaine, Jim Morrison( solistul The doors), Camille Pissarro, Molière, Marcel Proust, Gioachino Rossini, Oscar Wilde, Edit Piaf si compozitorul roman George Enescu,etc.
Ideea nu era sa prezinte doar un cimitir ci relatia omului cu arta, sa ne explice ca amintirea omului creator persista in ciuda mortii.
Mormintele artistilor sunt ingrijite de oameni de rand(prin asta vreau sa spun ca nu de rude sau urmasi), de oameni care sunt indragostiti de arta lor si care din admiratie si respect au decis sa nu-i lase uitarii.
mormintele sunt doar urme palpabile, sunt o punte intre viu si mort. Deoarece moartea nu o putem atinge si spiritele nu le putem vedea legatura o face o bucata de pamant si o cruce sau o statuie de piatra sau marmura.
E ceea ce putem atinge, locul unde ne putem aseza unde putem vorbi. E locul care ne ramane sa punem o floare sau o lumanare sau in alte culturi o piatra-semn al faptului ca nu am uitat si ca amintirea chiar daca paleste putin, nu piere niciodata.
Arta e nemuritoare indiferent de ce tip de arta vorbim.Oamenii creatori de arta nu mor niciodata.
Amintirea lor ramane vie secole si tot timpul va exista cel putin un om care sa-i iubeasca, sa-i admiresi sa-si aminteasca de ei.
Unii sunt artisti mai mici- o mama care da nastere unui copil va trai in amintirea acestuia chiar daca moare insa aceasta amintire va pieri odata cu schimbarile de generatie- altii sunt artisti mai mari- care au dat nastere unor "urmasi"ce le asigura o existenta eterna, sau cel putin foarte durabila.
Asta e nemurirea...Arta e nemurire...
...nemurire in moarte.

the bright side of the moon

Ca sa fie si ceva bun in lucrurile cele mai negre, distanta asta a reusit sa ma apropie de mama mea.
In fiecare saptamana ne scriem scrisori in care eu ii povestesc ale mele iar ea ma tine la curent cu tot ce se intampla acasa.
Datorita ei stiu ce se intampla in politica sunt la curent cu mizeriile romanesti si acelea sunt singurele momente in care apreciez cu adevarat ca traiesc in alta tara. Ma bucur ca ratez campania electorala si alegerile...
Cred ca distanta asta va si distruge unele lucruri dar va face in final si ceva bun. Si sper ca lucrurile sa ramana asa si dupa ce ma intorc.
Macar un lucru sa-mi ramana stabil in viata asta.
Am trecut prin multe impreuna cu mama si e cazul sa iasa soarele si pe strada noastra.
Ar fi cazul...

Changes...the end

Deci...vine toamna si schimba lucrurile.
Cred ca am sa hibernez si eu un pic in iarna asta si o sa-mi reincep viata o data cu natura, la venirea primaverii.
N-am incotro.
...trebuie sa renasc...ca intotdeauna.

Changes...part three

Si ca sa fac legatura celor spuse cu prezentul...
Viata mea iarasi o ia in alta directie decat cea dorita. Ca deobicei...
De o mie si una de ori mi-am promis sa nu mai imi fac planuri.
Dar ce sa fac sunt o visatoare si imi plac iluziile cu toate ca am si o parte realista dar din pacate, sau din fericire una realist-optimista.
Ca sa intelegeti ceva din toate prostiile ce le scriu am sa incep cu inceputul:
Am plecat din tara lasand acasa o relatie in care am crezut...
...dar in care nu mai cred.
Si aici e drama. Drama e ca nu exista drama.
Nu s-a intamplat nimic. Nu au existat mari tragedii, care sa motiveze lucrurile.
A treia oara in viata mea traiesc intr-o relatie de distanta, a doua oara traiesc acest tip de intrainare dar pentru prima oara sunt eu cea plecata.
3,2,1!
3- de trei ori m-am regasit intr-o relatie de distanta. Prieten nr1 plecat in armata, prieten nr2 plecat sa lucreze la Bucuresti, prieten nr3 acasa(iar eu la Paris)-le scriu asa nu din gluma ci pentru ca nu vreau sa dau nume.
2- de doua ori am trecut prin ceea ce trec acum. Cel plecat in armata a inceput el procesul de instrainare si cand am realizat, am inceput sa simt si eu acelasi lucru, ne-am departat si am incetat sa mai simtim ceva.A murit iubirea dar cel putin nu a durut despartirea. Deloc. Nici macar o lacrima(adevarul e ca am varsat si asa prea multe inainte)
Acum e altfel, sunt eu cea care nu mai simte acelasi lucru si care poate spune ca a murit iubirea.
1- pentru prima oara sunt eu cea plecata, cea care traieste la sute de km distanta de cei dragi si cea care accepta vrea nu vrea ca e imposibil ca asta sa nu schimbe ceva.
Nu e usor sa simti ca nu mai simti nimic pentru omul care ti-a fost drag dar eu sunt cea care a scris articolul "People always lie" si nu vreau sa fiu unul din oamenii aceia.
Nici pe el nu pot sa-l mint nici pe mine. Daca sunt capabila sa simt asta inseamna ca ceea ce a fost nu a fost THE LOVE si ca el nu e THE ONE. Din pacate...
Cred in destin si in mana divina si cred ca lucrurile sa intampla cu un rost chiar daca nu tot timpul vedem rostul din prima.
In esenta momentan eu sunt aici pana in martie sigur, dupa care as vrea sa raman pana in iulie. Apoi ma intorc in tara, raman un pic si imi caut in alta parte.
Deci viata mea merge pentru moment in alta directie si cred ca va dura ceva timp pana se va stabiliza.
Nu pot trai asa pana atunci, nu pot exista asa, nu ma pot preface pentru ca l-as impiedica pe celalalt sa traiasca si pe mine la fel.
E dureros, oricat de bizar ar fi. Nu doare doar sa nu mai fi iubit ci si sa nu mai iubesti cand stii ca-l faci pe celalalt sa sufere. Asta e mai rau ca orice. Si pentru asta ma urasc.
Chiar daca nu exista iubire, omul acesta inca imi este un foarte bun prieten si mi-e drag de el si ultimul lucru pe care il vreau este sa sufere.

Changes...part two

Spuneam ca ma pot lauda cu esecuri. Am avut de toate pe plan familial, sentimental, profesional.
Am avut "sansa" sa vad multe parti intunecate ale vietii si de fiecare data a trebuit sa ma pun pe picioare. Uneori singura, alteori mai putin.
Multe sunt scrise aici pe blog si nu vreau sa ma repet, nu vreau nici sa plictisesc nici sa-mi redeschid niste rani inca destul de dureroase.
Ideea e ca din nou sunt in poarta schimbarii si ca deobicei schimbarile sunt dificile uneori chiar dramatice.

Changes... part one

Tot timpul mi-a placut toamna si primavara pentru ca sunt momente de schimbare, aduc ceva nou si sterg ceva vechi.
Oricat de ciudata ar fi tomana, cu toata uratenia ei, ploaia, frigul, timpul capricios, totusi reuseste sa faca ceva deosebit- sa dezbrace natura de tot ce e uzat si mort si sa o pregateasca de schimbare, de innoire.
Si cred ca si sufletului meu i se intampla acelas lucru, dezbraca ceea ce e mort si nefunctional si se pregateste de un somn odihnitor si mai apoi de renastere.
Imi place cuvantul "renastere". Numele meu (Renata) inseamna "renascut" si momentan oriunde merg ma lovesc de elemente renascentiste(bineinteles la curentul artistic ma refer).
Deci in viata mea ideea de "renastere" este permanent prezenta si pot spune ca ma caracterizeaza foarte bine.
Nu-i usor sa o tot iei de la capat tot timpul si sa fi capabil in ciuda oricaror piedici sa renasti si sa iti reincepi viata dupa multiple esecuri.
Si cu esecuri ma pot lauda bine mersi...