despre umorul Lui..

"There is hope for the future because God has a sense of humor and we are funny to God"(Bill Cosby)
Nu e citatul pe care îl căutam dar e ceva asemănător, referitor la simţul umorului lui Dumnezeu.
Mai era un gând drăguţ ceva de genu: "Credeţi că Dumnezeu nu are simţul umorului? Uitaţi-vă la ornitorinc!"
Dar nu despre asta vroiam să scriu...
Ideea e că oamenii nu conştientizează lucrurile amuzante decât mult mai târziu... cred că Dumnezeu vede umorul din ele încă atunci când se întâmplă dar omul adesea suferă, plânge se ruşinează, pentru ca mai apoi, după ani de zile să-şi aducă aminte de ele cu zâmbetul pe buze.
Există speranţă în viitor, pentru că Dumnezeu are simţul umorului şi suntem amuzanţi pentru El...
Oare cât se distrează cel de sus când facem lucruri fără rost, când ne complicăm vieţile degeaba, când ne plângem de milă fără motiv, când facem din ţânţar armăsar?
Dumnezeu e un fel de mamă care la sfârşit spune zâmbind :"ţi-am spus eu!"...bine nu-L auzim dar ştim atunci când ne conştientizăm greşeala.
Umorul din viaţă e exact acolo când dăm cu capul de pereţi din prostia noastră şi tot noi suntem cei care plâgem...
Şi revelaţia vine atunci când întru sfârşit vin cuvintele:"cum am putut să fiu aşa idioată?" Şi atunci de multe ori ne bufneşte râsul...
Eu cred în umorul lui Dumnezeu când văd că se combină doi oameni care nu se suportau de loc sau când se ceartă doi oameni care ţin unul la celălalt dintr-o prostie, după care se împacă şi nu le vine să creadă ce au făcut...
Ăştia suntem şi dacă Cel de sus nu ar avea simţul umorului vieţile noastre nu ar mai fi aşa interesante...cu bune cu rele...la sfârşit toate vor fi bune oricum...