...daca as mai avea o zi de trait?
Acum pe moment cred ca as plange...mult...
Nu neaparat de tristete,ci mai degraba de mila mea...de mila omului care a avut atatea vise...atatea planuri...atatea sperante...si nu a reusit sa le implineasca.
...de mila omului care nu a reusit sa iubeasca si sa fie iubit pentru acea eternitate la care toti visam si de care putini au parte...
Cand eram in liceu aveam un plan hotarat de a fi casatorita la 21 de ani, de a avea copii la 22 si 24...stiam categoric ce rochie de mireasa voi avea si cum o sa-i cheme pe copii...
Iar acum la aproape 25 de ani nu sunt nimic din toate acestea...
sunt singura sau quasi singura...
Asa ca restabilim planul la 30 de ani, iar copii la 31 si 33...poate poate...
profesoara...casatorita...familie..fericire...
era sa fie.
muncitoare in germania...singura...la distanta de tot ce e famile...mai putin fericita...
este.
...deci daca as mai avea o zi de trait...
ar trebui sa fac 12 ore cu autocarul pana in Romania,caci cu avionul nu merge...as ajunge acasa si as panica...
Sunt atatia oameni la care ar trebui sa le spun o vorba buna, cativa la care sa le spun te iubesc...si cativa la care sa spun iarta-ma.
Sunt atatea locuri pe care ar trebui sa le revad...atatea lucruri de facut...atatia oameni de luat in brate...atatea amintiri de sadit.
Sunt atate momente ce ar trebui rememorate...atatea clipe ce ar trebui uitate.
E evident ca nu as avea timp suficient.
Timpul asta blestemat care niciodata nu ne ajunge, care ne strange cu usa, care ne pune catuse...timpul acesta neiertator care curge si curge in ciuda vointei noastre.
...daca as mai avea o zi de trait...
ar trebui sa ma asigur ca las in urma mea ceva...dar ce?
Mi-e frica sa nu las amintiri neplacute, sau sa nu raman o urma stearsa in sufletul cuiva...sa nu fi fost eu acel Cineva macar pentru o singura persoana.
As sta in poala mamei minute multe...chiar dk asta poate insemna pentru unii timp pierdut...pentru ca ea e singura care m-ar plange pana in ultima clipa a vietii ei.
As da multe telefoane si unul ar merge la un om anume...o persoana departe, niciodata uitata si niciodata stearsa cu buretele de pe tabla inimii...el ar stii de ce.
As merge 10 case si as rescrie un capitol...l-as incheia poate, cu un alt om anume...acel umar al tineretii mele...si acel regret al maturitatii.
Doamne ce multe ar fi de facut!
Ar trebui sa gasesc cel mai frumos fluture sa-l tin in palma macar o secunda si sa vad cum is ia zborul purtat de vant si de regret.
vaaai! si nu mi-am luat husky,si aia aveau deja nume pretabilit...
Si cate si mai cate...nici nu-mi aduc aminte cate planuri infantile aveam...am.
Nu stiu ce as face daca as mai avea o zi de trait...
Probabil as panica si as plange foarte mult...cel mai probabil nici nu as sti ce sa fac...as uita totul...m-as pune sa fac o lista si la jumatate mi-as da seama ca nici macar sa fac toata lista nu-mi ajunge o zi...
Si probabil asa speriata si cu ochii intr-atat de impaienjeniti de lacrimi m-as ruga...m-as ruga pentru o noua zi...macar o zi...macar sa-mi iau ramas bun de la tot ce n-am putut sa fiu..si sa ma impac cu tot ceea ce sunt.
Dar stiu sigur ca n-as inceta sa sper...sa sper ca dupa o zi va veni alta...ca la capatul patului meu dimineata va rasari iar soarele...si mai am o sansa.
Mai am sansa sa devin ceea ce vreau...sa iubesc...sa fiu iubita...sa pot visa cu ochii deschisi viitorul...sa am acea familie...sa fiu intr-un cuvant acel EU pe care mi-l doresc...
Asa ca ramane de sperat ca mai am o zi...mai am multe zile...caci am atatea lucruri de facut inca...iar timpul este atat de scurt.
Reluam ideea...refacem planurile...am pierdut trenul asta, nu mai imi ies lucrurile planuite la 22 de ani...trebuie rectificat...
Nu renunt la nimic...doar programarea o aman...si sper...
...sper sa am timp.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Of, articolul tau mi-a amintit de planurile mele pentru varsta asta(ingrata). Nici eu nu sunt nimic din ceea ce am visat, dar spre deosebire de tine, eu nu reprogramez visele, ci le anulez.
RăspundețiȘtergereImi place tare de tot articolul:).Pe alocuri seamana cu ideile din filmul "Veronica decides to die"
uite un titlu nou in lista filmelor de vizionat...mersi de idee..asta chiar nu l-am vazut.
RăspundețiȘtergerenu garantez ca o sa iti placa, dar o incercare merita:D
RăspundețiȘtergereReni cand ajungi acasa??? Hai ca mi-e tare dor de tine!!!
RăspundețiȘtergereBuna Ziua!
RăspundețiȘtergereEu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor si nu numai.
Am vizionat cu atentie blogul tau si vreau sa spun ca am fost foarte fascinat de ceea ce am gasit. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Încep sa îl citesc cu drag.
Noi promovam la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tau ; am specificat sursa articolului si am deschis si un subiect pe baza acestuia. Daca doresti, poti sa ne recomanzi orice articol si noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face placere, de asemenea, sa stim ca ai dori sa ne sustii în acest proiect de radio si sa accepti o eventuala colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzeaza toate genurile de muzica, exceptând manele si piesele necenzurate, avem si câteva emisiuni, stiri etc. Ne-am propus sa realizam un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de sustinerea si ajutorul tau si al celorlalti colegi bloggeri. Dorim sa cream o echipa numeroasa, de oameni cu un talent aparte si m-am gândit ca, poate, ai vrea sa ni te alaturi si sa colaboram, binenteles, pe unul dintre domeniile care îti place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile si modul de a gândi al bloggerilor si al ascultatorilor nostri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tau si sa ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un email asculta.whisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Multumesc,Cu stima Vlad!