Craciun Fericit!

E din nou Craciun! Al doilea in strainatate...
Va doresc tuturor un Craciun fericit si bucurati-va de cei dragi pentru ca atunci cand nu-i aveti alaturi realizati ce parte importanta reprezinta ei in viata voastra.
Stiti...atunci cand de Craciun in jurul tau sunt doar straini...simti putin ca ti se rupe sufletul...
Am brad, am facut prajitura, mancare...stau cu niste oameni ca lumea in camera...dar totusi mi-e un dor de mami si de prieteni...nespus!
Asa ca pace in suflete...nu mai fiti suparati unii pe altii pentru ca o viata avem si nu merita traita cu suparare fata de altii.
Fiti cuminti si sa aveti parte de tot ce e mai bun...nu doar de Craciun ci mereu.

spun eu...si trag apa...part 2

ÎNCREDERE s.f. Acţiunea de a (se) încrede si rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă.
Zice dexul.
Ce spun eu?
Increderea e atunci cand ii dai cuiva o arma si crezi ca nu o va folosi impotriva ta...
...cand cineva stie un secret dureros despre tine si crezi ca in nici o circumstanta nu il va dezvalui...
...cand cineva stie ce te doare si nu ca nu te atinge acolo, dar va ocoli si orice posibilitate de a-ti face un rau...
...cand cineva te vede plangand si nu spune "nu mai plange, ca te vede x sau y...ci plangi linistit ca ma va vedea langa tine"...
...cand cineva stie ca ai fost mintita, si iti spune si nu el/ea e motivul minciunii...
...cand poti oricand sa-i increditezi orice/pe oricine, caci va stii ca orice ar fi respectul tau si increderea ta valoreaza mai mult decat orice...
...cand iti pui sufletul pe tava si crezi ca nu va fi aruncat pe jos si calcat in picioare...
...cand cineva iti stie slabiciunile si nu le foloseste impotriva ta...
...cand esti murdar pe fata, dar crezi ca cineva iti va spune si nu doar va rade de tine...
...cand mergi pe drum si intalnindu-va nu iti va spune:"unde mergi? bn,pa", ci:"unde mergi?merg cu tine"...
Da, stati linistiti la modificarea dex-ului nu am sa particip.
E prea mult oare?
Incredere=prietenie
Cand cred ca atata timp cat eu am grija sa nu te jignesc(prieten,oricine ai fi) si sa nu te vad suferind(p.s.un prieten adevarat uraste sa-l vada pe celalalt plangand)
atunci si tu(ma repet prieten, oricine ai fi) nici tu nu ma vei lovi cu exact acelasi cutit care stii ca ma taie cel mai tare...deoarece te-ai pune o secunda in locul meu si ai stii ce mizerabil m-as simti atunci...
Aaaaaa! am uitat!
Doar eu fac asta!
Doamne mare e gradina ta! si uite cum am sarit si eu gardul!
Numai eu sunt capabila sa ma pun in locul altora...restu e ceva de genul:"las ca ii trece, Reni oricum iarta tot".
Si au dreptate!
Asta e cel mai rau...degeaba bat din gura...iert..pentru ca eu inca mai cred.
Nu stiu in ce mai cred, in moarala, in etica, in bun simt, in respect, in reciprocitate, in prietenie, in iubire...
Cand le enumar realiez ce multe sunt!
Cred in prea multe lucruri...iar in dex-ul multora aceste cuvinte nici macar nu exista...
Da...ma cuprinde adesea un sentiment de dezamagire...deoarece cred in oameni...
...si nu toti merita.
Daaar...cel mai rau nu e asta, ci ca ii iubesc in continuare.
The end.

spun eu..si trag apa...

Ma cuprinde adesea un sentiment profund de dezamagire...dar trebuie sa recunosc...e vina mea.
Sunt infinit de proasta cand vine vorba de oameni...deoarece pe cat sunt de buna la capitolul cunoastere de persoane...atat sunt de penibila la capitolul aplicare.
Sa explic...realizez in modul cel mai realist cu putinta ca omul de langa mine(neesential cine e:prieten, amic, iubit, etc) are anumite, cum sa spun, defecte(asta ca sa nu spun lucruri pe care eu le urasc la cineva), totusi continui cu acelasi optimismo-idealism infantil si imbecil sa sper ca nu e asa...
Deci?Cine-i vinovatul?
Raspuns corect! Eu.
Sa presupunem(nu prin absurd ci prin real) ca eu acum cunosc un om...imi tradeaza increderea de n ori...ma minte...ma face sa plang...ce ar face un om normal in astfel de situatie?
Da! din nou raspuns corect! I-ar zice pa.
Nuuuu, eu nu...ca sa fiu sigura ca imi asigur inca un anumit numar de zile negre eu ii dau inca o sansa! Poate se schimba! Toata lumea greseste!
Iar cel mai dureros e ca eu chiar cred asta!
Eu iubesc oamenii...maaare greseala!
Eu am incredere in oameni...si mai maaare!
Stau nedumerita si ma intreb de ce imi fac rau oamenii carora eu niciodata nu le-am facut nimic...ba din contra.
Ca un copil la gradi care isi intinde jucaria unui alt copil si drept multumesc acela il loveste...ceva de genu sunt eu...
Naiv? putin spus...
...adica incorect spus deoarece eu vad..dar prefer sa nu cred...cred dar inca mai sper...
Ce e increderea?
...to be continued...