duminică, 22 august 2010

accesorii...

Suntem niste accesorii in univers. Ca ceasul de la mana alba a unei femei, ca si cerceii din ureche, rujul de pe buze, parfumul discret de flori ce-l lasi in urma ta, ca o curea ce se asorteaza perfect cu perechea de cizmultite, o camasa stilata...
Atata suntem...accesorii. In functie de vremuri, de trend-uri, suntem schimbati cu ceva nou, ceva modern.
Suntem niste piese vestimentare, orizontul ne imbraca si ne dezbraca mereu, ne vinde si ne cumpara, ne daruieste si ne imprumuta.
Nimic nu e permanent...rar un accesoriu durabil.
Ceasului i se termina bateria, se rupe cureaua sau se strica, cerceii se demodeaza sau ii pierzi, rujul ramane pe pahar dupa ce ai baut sau pe buzele altcuiva dupa ce ai sarutat, parfumul nu persista, e luat de vant, cureaua se jerpeleste, cizmultitelor li se tocesc tocurile, camasa se invecheste sau isi pierde un nasture...
Oare atat sa fie?
Si verigheta...aaaaa accesoriul perfect, simblolul cuplului si al iubirii e uitata adesea intr-o cutiuta pe fundul sertarului alaturi de actele de divort.
Si noi oamenii, accesorii simple ale universului, accesorii vii, ambulante care azi sunt, dar maine nu...
Coloram doar, infrumusetam doar, vitalizam doar griul din jur. Dam forma si contur unui univers construit si bine definit care e frumos in sine.
Ca o femeie frumoasa care nu are neaparat nevoie de machiaj sa fie frumoasa, dar o culoare bine aleasa o evidentiaza si mai mult.
Asa si noi putem doar sa-i dam o pata de culoare lumii din jur, sa o facem poate mai vie si mai frumoasa, dar ca si orice accesoriu prost ales sau prost purtat putem distruge instantaneu armonia naturala.
Si oare ce accesoriu suntem? Evidentiem sau distrugem, coloram sau innegrim, conturam sau palim, vitalizam sau devitalizam, infrumusetam sau uratim totul din jur?
Mai bine un singur accesoriu bine ales decat o suta vulgare si de proasta calitate.
Eu vreau sa fiu ceasul de la mana lumii. Sa masor secundele, sa nu uit timpul, sa vad trecerea si sa apreciez orice miscare a rotitelor acelui mecanism complicat.
Vreau sa fiu un accesoriu discret si util, frumos si delicat, finut si totuzsi de uz permanent...vreau sa-mi am locul mereu, in orice loc, moment sau la orice mana as fi purtat...
Suntem doar niste accesorii in univers. Rolul principal il are El. El ne poarta.. Si noi??
...Noi suntem doar niste accesorii...

2 comentarii: