cat,cum,unde?

Deunazi a plouat toata ziua...a plans cerul ceva.
Nu stiu ce...
...Poate pe noi oamenii.
Ne plange...
Cat putem fi de rai, egoisti, nepasatori, reci la ceea ce e in jurul nostru.
Noi oamenii... care ne consideram mai presus de orice alta creatie a lui Dumnezeu,care credem ca suntem capodopera divina suprema.
Si noi suntem,de fapt cele mai josnice creaturi. Noi mintim, ranim si ucidem.
Pasarea cerului, fluturele, cainele sau floarea de lotus, oare fac atatea rele in toata existenta lor cate face omul intr-o secunda de viata?
Oare cat ne mai indura Dumnezeu, oare cat ne mai permite sa gresim?
"...Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac..."
Oare chiar nu stim,sau nu vrem sa stim?
Pana cand? Cat va mai ierta? Infinit? Caci bunatatea lui e infinita. Dar totusi...
Pana unde? Pana unde putem cadea? Caci Infernul lui Dante e chiar aici, mlastina tuturor relelor e chiar lumea in care traim...
De ce nu ne trezim odata? Sa realizam ca asa nu mai merge si ca trebuie sa terminam noi sau se va termina cu noi...
Dar cum sa o facem?
Cum sa incepem?
Caree este solutia si cum am putea face schimbarea?
Aici,acum si foarte simplu. Scimbarea e in noi, alegerea e in mana noastra. Solutia suntem noi.
Putem fi buni,blanzi,calzi si altruisti, putem inceta sa mintim, sa inselam si sa ucidem, trebuie doar sa vrem...
...Daca vrem...