M-am inchis in mine, din nou. si mi-e mai bine asa. Ramane pixul si foaia, mai apoi tastatura si acele multe ganduri care mi se rostogolesc in cap.
As vrea 5 minute de liniste. La mine in cap 5 minute in care sa nu gandesc nimic, sa nu simt nimic. 5 minute de gol, de vid, de nimic.
5 minute in care sa nu vad, sa nu aud si sa nu fiu nevoita sa spun ceva.
Ceva s-a piedut in si din mine, ceva s-a dus... Nu stiu unde, dar stiu ca n-o gasesc.
...e o amnezie sufleteasca cand uiti pe cineva si acel cineva esti tu.
Omul din oglinda doar seamana cu tine, dar nu esti tu.
Tu te-ai pierdut, te-ai uitat, a ramas doar ceva.
M-am uitat si m-am pierdut pe mine si mi-e dor de mine...de zambete, de vise, de iluzii si sperante.
Mi-e dor de mine...
Oare am sa mai revin vreodata?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Toti trecem prin momente similare. Cu cat te-ai pierdut cu atat vei fi mai fericita sa te regasesti. Zambetul sigur nu l-ai pierdut, iti spun eu unde-l gasesti...e chiar sub nasul tau:)):))...Iluziile...of, noi insine suntem iluzia propriei noastre iluzii...so...Iar in ceea ce priveste "oglinda", fa-mi placerea si cumpara-ti una noua;)...
RăspundețiȘtergere