visul...

Zacea pe-un prag de usa un vis
si incerca sa treaca.
Dar nu putea pasi nicicum
de usa incuiata.

Si iala-nchisa o-ncerca zadarnic,
degeaba chei degeaba tot,
si rasufla de-un chin amarnic,
si se simtea far de noroc.

Si atipise visul,pe-acel prag al usii mele,
dormea cu el adanc si viata.
Oprise-n loc si gandul si speranta.
dormeau acolo reci si goi ca gheata.

Dormeau iluziile si zeii,
fantasme ale lumii mele.
Zaceau pe prag si-n asteptare,
credeam ca dorm in brate cu-ale mele iele.

Dar nu plecau,erau acolo,
si rasaritul le gasea dormind,
Si asteptand pan diminata,
cheia in iala se-nvartind.

Si cand deschid usa aceea,
ii regasesc pe toti aievea,
nu au plecat,n-au parasit,
nici visul,zeii, iluzia, fantasma.

Au ramas,priveau zambind,
si m-asteptau sa dau de ele.
Le las sa intre si se-aseaza.
Le-ntreb de ce, si nu-mi raspund.
Se uita bland parca asteapta
sa le iau in brate eu plapand.

"Nu te-am lasat si n-o vom face,
e tot ce-n viata ti-a ramas.
Orice ar fi si oricea-ai zice,
noi stam pe prag in orice ceas.

Pe noi ne ai si noi pe tine
si-am sta o eternitate,
De-ar fi nevoie si nu e nimeni
cine-ar putea sa ne goneasca-n noapte.

Vom fi aici si azi si maine
de ne deschizi, de nu si poate
intr-o buna zi vei fi aici
si-ai sa ne lasi cu tine-o noapte."

Zacea un vis in pat cu mine
si astfel lumea-i alta.
Nu-l las sa plece niciodata,
caci el e-al meu si gata...