poezie neterminata in noapte...

Totu-i mat,
si gol si rece.
Vanturi bat,
la mine-n suflet.
Ca o naluca care trece,
ma vad mergant pe-un drum pustiu
si simt cum nu am sa gasesc
vreo pace...

O pace doar de un moment,
macar o clipa de tacere,
Un gand turbat,
un vis nedemn,
o cale alba si-un pic de cuget.
Un zvon de bine si de gheata,
o roua ce clipeste-n zare.
Un urlet amutit in gand
si-un zambet afisat pe fata.

Nimic mai mult, doar o minune,
minune mica fara capat,
Speranta moarta din avant,
un zbor de pene rupte-n vant,
O mana plina de pamant,
ce leaga un om de-al sau cuvant
Si inima ce bate-ncet macar o data.

Cand timpul sta in loc un pic,
cand lumea nu mai misca
si cand pamantul s-a oprit
si totusi tu esti trista.

Privesti departe-n cautare si nu gasesti nimica,
caci tu te cauti in zadar
pe cand tu esti aicea.
Dar n-ai sa vezi nici urma ta...

Atata.