duminică, 29 iunie 2008

Motorock 2008 episode 2

Cu ce să încep? Să spun că a fost bestial?

A FOST BESTIAL!

Concerte super ok, oameni extraordinari, dat din cap până nu mai poţi să ţi-l mişti.(Sunt convinsă că nu sunt singura care se mişcă azi ca robotul şi nu se poate apleca nici măcar asupra farfuriei de mâncare ca lumea (e destul de amuzant când mănânci stând aşa rigid ca o bucată de lemn, dureros dar funny).

Am o vânătaie imensă pe mână deoarece am pe o mână ceas şi când aplaudam în continuu dădeam în el. N-am observat până nu mi s-a umflat iar acum e şi de o culoare foarte frumoasă. Dar nu contează, trece.

Să încep totuşi cu începutul, am mers la paradă cu cel mai cool motor dintre toate - un Harley Davidson, ultimul model cumpărat de tip acum o lună. Am băut wiskey dar hal domnului pâna la limita de a mă simţi bine şi nu de a mă îmbăta. Am primit căteva oferte mai mult sau mai puţin decente dar le-am cam refuzat pe toate.(despre una mai interesantă s-ar putea să scriu mai încolo)

Totuşi pot să spun că mi-am făcut câteva cunoştiinte noi cu care sper sa ne revedem pe la alte întâlniri. Adevărul e că nu m-a deranjat nici sa rămân singură în faţa scenei pentru că poţi să te simţi bine şi cu oameni pe care nu-i cunoşti dacă ai ceva în comun, în cazul de faţă iubirea pentru rock şi cheful de distracţie.

La ultima trupă stăteam sus pe scenă, frântă de oboseală, lângă mine un tip din Arad, în cealaltă parte un tip din Timişoara, în faţa noastră o gaşcă din Oradea, toţi la fel de ... mahmuri, obosiţi şi totuşi fericiţi ca mine.

Pot  să spun după ce ăsta e al treilea an consecutiv cănd merg la Motorock că a fost cel mai tare de până acum. În primul an eram cu un tip care nu le prea avea cu rocku, s-a plictisit şi după 2 ore deja mă stresa să plecăm acasă. Anul trecut am profitat de libertate, dar.... un pic cam mult. Cam jumătate din tot Motorocku e o imensă pată neagră pentru mine. Anul ăsta am găsit balanţa şi pot să spun că în ciuda durerilor de gât şi spate dacă mâine ar fi din nou, aş sta tot în primul rând în faţa scenei.

Sunt mândră de Pecica, de data asta le-a ieşit 100%. Când am întrebat câţiva cum îi la noi toţi au spus că e foarte cool şi că ne vedem şi la anu.

Poate nu la anu poate la Periam sau la Peninsula, dacă nu cu ei atunci cu alţii, că atâta timp cât există rock şi rockeri vor exista şi întâlniri şi festivale unde să poţi să dai din cap.

Soooo până anul viitor, bravo Pecica ţine-o tot aşa să putem  fi mândri că suntem de aici şi când îi spunem cuiva că suntem din Pecica să spună: aaaaa Motorocku!!!!!!!!!!!!!!

ROCK ON!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

.........the end.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu