Illegitimi non carborundum

Prima dată am auzit expresia asta la Miami Inc., deorece o tipă a cerut un tatuaj cu aceste cuvinte. Înseamnă ceva de genu: nu-i lăsa pe cei nedrepţi să te umilească(să te calce în picioare)...nu am găsit o traducere mai exactă dar ideea oricum e aceeaşi.
Aceste cuvinte sunt un sfat pentru toţi cei care se lasă uşor oprimaţi, care apleacă uşor capul în faţa celor cărora n-ar trebui...este un sfat pentru cei puţini dar buni, care însă sunt tot mai des umiliţi şi desconsideraţi de cei mulţi şi proşti.
Sincer pe mine nu mă mai surprinde prostia umană...DELOC... mă miră însă cum oamenii mult mai inteligenţi ajung să fie priviţi de sus de parcă ei ar reprezenta clasa de jos.
Ştiu cantitativ, intelectul e în minoritate faţă de prostie...dar totuşi...nu ar trebui să rămână lucrurile aşa.
Problema e că oamenii mai deştepţi cu o secundă decât "ăilalţi" consideră o pierdere de timp şi o înjosire inutilă să intre în discuţie cu "ăilalţi" şi preferă să tacă din gură, dându-le la "ăilalţi" ideea că ei au dreptate.
De exemplu cât de inutil e să încerci să discuţi cu un manelist despre muzica bună, sau să-l convingi că nu Guţă a inventat muzica...absolut imposibil.
Sau să încerci să-i explici unui astfel de specimen ce e o carte şi pentru ce s-a inventat ea...
Şi în astfel de situaţii omul mai deştept se dă bătut şi tace din gură, pentru că altfel s-ar confrunta cu răspunsuri din ce în ce mai stupide de care i-ar veni să fugă în lume...aşa că el tace şi în sinea sa se roagă pentru momentul când se va termina "conversaţia".
Însă nu tot timpul ar trebui să se lase uneori ar trebui să ridice vocea şi cu toate că adesea nu are nici un rost măcar pentru satisfacţia personală ar trebui să-şi apere viziunea şi interesele.
Pentru cei puţini: never give up!