miercuri, 28 ianuarie 2009

people always leave...

...nu o spun eu. Cuvintele aparţin unuia din personajele principale din serialul One tree hill, Peyton Sawyer.
Peyton are această teorie cum că oamenii pleacă mereu, nimeni nu rămâne pentru totdeauna şi îi este în permanenţă frică să se ataşeze de oameni pentru că o îngrozeşte gândul că aceştia vor pleca.
Undeva nu e singura...
Din păcate nu mă pot lăuda cu prea multă stabilitate în viaţa mea, au fost foarte puţini oameni în care am crezut că vor rămâne...pentru totdeauna...dar n-au rămas.
Azi dacă stau şi mă gândesc bine există câţiva oameni pe care sper să nu-i pierd niciodată,nu mai e aceeaşi certitudine, doar o speranţă puternică şi hotărârea mea de a nu înceta să cred în oameni.
Nu spun că mi-e frică, dar mă sperie gândul că mă pot ataşa de cineva într-atât încât să pot vărsa o lacrimă dacă dispare.
Nu vorbesc de relaţii, căci alea rareori sunt durabile, şi mai rar eterne, vorbesc în special de prietenii şi de oameni pe care să mă pot baza.
Nu mă plâng că nu există, sunt doar puţini.
People always leave...
...undeva e adevărat, oameni vin şi pleacă din viaţa noastră, uneori parcă sufletul omului ar fi Gara de Nord în care trenurile staţionează uneori mai mult, uneori mai puţin dar în final toate pleacă.
Un lucru bun în Gara de Nord e că niciodată nu doarme, zi şi noapte e aglomeraţie şi când un tren pleacă altul vine...Aşa e şi viaţa noastră, deobicei cănd cineva pleacă, de undeva din senin apare altcineva care cu toate că nu poate înlocui omul plecat, măcar poate umple golul lăsat în urmă de acesta.
Cred totuşi că la urma urmei există măcar un om, măcar un singur tren care să staţioneze în gara sufletului nostru pentru totdeauna...
...şi pentru acel singur suflet merită să aştepţi.

2 comentarii:

  1. Daca fiecare din noi e un tren, poate uneori trebuie mai intai ca noi sa ramanem in viata cuiva, pentru ca acel cineva sa ramana la randul lui in viata noastra...

    sau...in loc sa asteptam sa coboare cineva, ce-ar fi sa ne urcam intr-un tren? Daca e trenul potrivit si calatorim toata viata (sau macar o mare parte din ea)?

    Eu as prefera ca sufletul meu sa fie un tren si nu o gara: sa urce numai cine vreau; biletul sa fie platit nu cu bani, ci cu incredere; sa fac statie unde doresc si sa merg pe drumul vietii mele numai cu persoanele care merita...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce bine zice froZen!H3h3...Fiecare are parerea lui. Eu cred ca nu-i rau a fi nici o gara...pentru ca e bine sa cunosti multe "trenuri"...asa ai de unde alege! Poti da drumul trenurilor cum vrei tu, sau le poti opri in gara ta...Fiecare persoana are cel putin doua trenuri importante, pentru ca fiecare primeste o a doua sansa;)

    RăspundețiȘtergere