...the better angels of our nature

"So I guess this is where I tell you what I learned - my conclusion, right? Well, my conclusion is: Hate is baggage. Life's too short to be pissed off all the time. It's just not worth it. Derek says it's always good to end a paper with a quote. He says someone else has already said it best. So if you can't top it, steal from them and go out strong. So I picked a guy I thought you'd like. 'We are not enemies, but friends. We must not be enemies. Though passion may have strained, it must not break our bonds of affection. The mystic chords of memory will swell when again touched, as surely they will be, by the better angels of our nature."
(Dacă aveţi 2 ore libere uitaţi-vă la filmul American History X, citatul final îi aparţine lui Abraham Lincoln)



Ador filmul acesta pentru că e dureros de sincer...pentru că mă pune pe ganduri...să pentru că în ciuda unui final tragic, se resimte un fior de optimism şi de speranţă...

The better angels of our nature...Îngerii mai buni ai firii noastre...
Oare mai există aşa ceva?
The better angels of our nature...
Rătăcitori sau nu aceşti îngeri vo fi mereu capabili să atingă corzile mistice ale amintirilor...
Nu suntem duşmani ci prieteni...Ura e un bagaj...Viaţa e prea scurtă ca să fi supărat tot timpul...

But did you know, That when it snows, My eyes become large and The light that you shine can be seen...

...piesa aceasta nu e de Crăiun dar mie îmi inspiră o stare de melacolie...

...Seal - Kiss from a rose

in memoriam...

În aceste zile de sărbătoare trebuie să ne amintim şi de cei care nu mai sunt printre noi...
E primul meu Crăciun fără bunica mea dar în suflet îmi este şi îmi va fi mereu alături.
Însă zilele acestea un fost coleg de clasă a plecat în ceruri, prea tânăr şi prea vesel ca să moară...dar alegerea din păcate nu ne aparţine.
Însă contează să ne amintim de el cu drag şi să-i păstrăm chipul veşnic zâmbitor în suflet.
Mircea, toţi care ţi-am fost colegi ne vom aminti de tine mereu şi în speranţa că ne vom revedea odata ne luăm rămas bun de la tine. Toţi am vărsat o lacrimă şi cu toate că lacrimile nu şterg suferinţa, măcar o uşurează.
În amintirea anilor de liceu, al anului cât mi-ai fost coleg de bancă NU TE VOI UITA NICIODATĂ...
In memoriam MIRCEA NICOLAE GALIŞ

afară ninge...

Acum câteva minute am ajuns acasă de la slujba de Crăciun. De fiecare dată când uit de lucrurile esenţiale mă trezesc la realitate, mă încarc cu energie pozitivă şi văd lucrurile cu alţi ochi...
Şi parcă şi Dumnezeu a vrut să ne facă o surpriză pe când am ieşit de la biserică afară ningea.
Copiii se uitau minunaţi spre cer şi spuneau: "uite mami ninge!" iar eu mă uitam la ei zâmbind şi trăind odata cu ei această bucurie, bucuria de a vedea prin ochii lor aceste mici licăriri de speranţă.
Nu e momentul de filosofii profunde sau de vorbe mari, Crăciunul nu e făcut din şi pentru lucruri mari, este o sărbătoare a simplităţii,numai oamenii au tendinţa de a o exagera.
Pentu mine a fost şi va rămâne un simbol al renaşterii, al unui nou început, al unui moment de reculegere, în care de fiecare dată îmi pun gândurile în ordine şi încerc să fac nişte schimbări.
Idealismul meu învinge în preajma sărbătorilor.
Crăciunul nu stă în cadouri ci în sentimente şi în astfel de clipe când fulgii mari de nea ţi se topesc pe faţă şi în jurul tău vezi chipuri zâmbitoare şi în gândul tău spui: "mulţumesc"

Craciun Fericit!

Vă doresc tuturor un Crăciun Minunat şi vă doresc să priviţi această sărbătoare cu ochi de copil, să-i vedeţi puritatea şi semnificaţia spirituală şi să trăiţi fiecare clipă cu bucuria şi zâmbetul inocent al unui copil.
Învăţaţi să apreciaţi lucrurile mărunte, un zâmbet, o îmbrăţişare de la cei dragi şi să vedeţi câte bucurii ne înconjoară fără a fi măcar observate.
Opriţi-vă măcar o secundă în faţa minunilor de zi cu zi şi mulţumiţi pentru ele, mulţumiţi pentru sănătate, pentru cei pe care îi iubiţi şi care vă sunt alături şi gândiţi-vă la cei care au plecat sus în cer.
Măcar o dată pe an, uitaţi de griji şi supărări şi fiţi mai buni unii cu alţii.
Pacea e în noi şi nimeni nu ne-o poate lua, împărţiţi-o şi cu cei din jur şi astfel ziua de mâine poate fi mai bună.
Sper ca zilele acestea să fie speciale pentru toţi şi copilul din noi să vadă adevăratul miracol din spatele acestor cuvinte.
Miracolul de a fi, de a fi sănătos, de a avea familie, cămin, miracolul de a fi iubit...
Crăciun Fericit!

through the voice of art...

Un colaj făcut de mine din opere de artă care mie îmi plac foarte mult: M.C. Escher, Salvador Dali,Mark Ryden.

welcome back...me

Zicea cineva(ştie ea cine:-) că sunt omul extremelor.
...şi zicea pe bună dreptate.
Anul acesta am dat dovadă de multe, bune, rele dar nicidecum nu au fost două zile la fel.
Măcar pot să spun că nu m-am plictisit:-)
Poate scriu prea multe despre anul acesta dar doar pentru că s-au întâmplat aşa multe şi acum e momentul să fac un rezumat şi să extrag tot ce a fost mai bun şi cum spun eu să pun tot ce e frumos într-o cutie...
E cazul să trag consecinţele şi să o iau de la capăt cum sunt eu obişnuită să o fac.
Cum spuneam sunt un om al extremelor ştiu să fiu foarte jos,dar şi forte sus ştiu să plâng dar şi să râd cu gura până la urechi.
Anul acesta copilul din mine s-a ascuns mai bine ca deobicei, am jucat o "de-a v-ati ascunsa" destul de mult timp dar l-am găsit.
Mi-am zis că dacă pot fi fericită acum când efectiv n-am nici un motiv atunci voi putea fi şi atunci când voi avea.
Momentan mi-am găsit acea pace interioară de care aveam atâta nevoie, acel optimism rătăcit şi acea inocenţă, naivitate şi idealism cu care priveam lumea.
Pentru prima oară de multă vreme sunt fericită, fără motiv, sau doar cu motivul că vreau.
Cred că sunt fericită pentru că am planuri, am idealuri din nou...şi vise. Din nou după mult timp visez cu ochii deschişi şi cred că voi reuşi să le împlinesc odată.
Cred că m-am întors şi nu mă las să mă pierd din nou şi vreau ca oamenii să cunoască şi această parte a mea...
...pentru că asta ar putea-o poate îndrăgi cu adevărat.

p.s. toţi cei care mă cunosc înţeleg rostul imaginii:-)

prost să fi noroc să ai...

Dacă nu credeţi în noroc uitaţi-vă la asta:-)

ce-mi rezervă stelele...

M-am pus azi să-mi citesc horoscopul. Nu spun că sunt printre cei care cred ceea ce scrie în horoscopurile din ziare dar în mare parte caracteristicile zodiei mele mi se potrivesc perfect.
Şi cum ziceam, m-am pus azi să citesc horoscopul pe luna asta şi pentru 2009 şi ca deobicei m-am iluzionat că voi primi veşti bune...
...cum să nu!:-)
Pe când 2008 trebuia să fie un an foarte bun pentru săgetători(coooooome on:-) anul 2009 va fi un an mai dificil...
MAI dificil?
Pe bune?
Stimată doamnă sau domn care aţi scris prostia asta, vă anunţ că acest lucru este quasi imposibil!!!!
Zice că va fi un an frustrant(da pe dracu:-)!!!!!, că ar fi cazul să mă odihnesc(hai să fim serioşi nu fac nimic de 3 luni şi încă mai am nevoie de odihnă?)
Dar mi-a plăcut foarte mult următoarea idee:"Chiar daca aveţi impresia că această planetă ucide prietenii, ea nu face altceva decât să vă ajute să reclădiţi altele mai trainice."
Şi cea mai amuzantă:"Iubirea va fi cea mai dulce nebunie pe care v-o veti permite in 2009"(nu ştiu cum să exprim cât de credibilă e asta decât printr-un HAI MĂ LAŞI!!!!!)
AAa şi mi-a plăcut optimismu lu una/unu:"Anul 2009 va aduce pentru Sagetator o viaţă personală bogată, cum n-aţi mai avut de peste 10 ani."(adică de la 13 ani, vă imaginaţi cât e de greu să-ţi depăşeşti viaţa personală pe care o aveai la 13 ani)
Deci va fac un rezumat, o să am un an mai bun sau la fel de bun ca la 13 ani, dar totodată va fi un an dificil...
Habar n-am cum pot fi astea două dar un lucru ştiu sigur şi nu pentru că aşa zic stelele ci pentru că m-am hotărât eu: o fi mai bine ca 2008, MULT MAI BINE.
Tuturor săgetătorilor le spun: oricum noi ştim mai bine şi poate să ne zică cine ce vrea că noi tot sperăm la mai bine, aşa că să vină 2009 că pe noi nimic nu ne mai sperie:-)
Şi da, sunt o idealistă incurabilă!

amintiri...

Azi noapte n-am putut să dorm şi stăteam în pat şi îmi aminteam.
Mi-am adus aminte de mama(bunica mea) care a murit anul acesta şi mi s-a făcut foarte dor de ea şi am realizat că în 22 de ani anul acesta va fi primul când nu va fi acolo de ziua mea şi de Crăciun.
Şi mi dor de ea...tare...
Mi-am adus aminte şi de alte Crăciunuri mai goale sau mai puţin şi de zile de naştere la fel.
Dar anul acesta totul e altfel... trebuie să dau cumva sens şi zilei mele de naştere şi Crăciunului deoarece acei oameni care le dădeau sens nu prea mai sunt în viaţa mea.
Şi mi dor de ei...tare...
Anul acesta nu a fost anul meu, a fost un an greu şi gol...
Prea puţine lucruri bune de ţinut minte...
...a murit mama, mi-am pierdut cel mai bun prieten, am dezamăgit şi am fost dezamăgită, am iubit şi am fost dată uitării, pusă la o parte.
Însă un lucru am realizat: trebuie să lupt orice ar fi, pentru că am spus eu odata că fiecare are crucea lui şi trebuie să o poarte cu capul sus şi spatele drept.
Orice a fost anul acesta a fost... şi nu va mai fi la fel. Şansele irosite nu se mai întorc, greşelile poate se iartă dar nu se uită, oamenii poate pleacă şi nu mai vin niciodată înapoi.
Aşa că trebuie apreciat ceea ce există şi trebuie mulţumit pentru tot ceea ce ne este dat.
Dar vine un an nou şi poate o iau de la capăt şi poate o să-mi iasă mai bine...
Sau poate nu...
Dar speranţa moare ultima:-)

aşa înainte de Crăciun...

Îmi place foarte mult Crăciunul şi nu pentru cadouri(că nu prea se omoară Mosu la mine:-) ci pentru ceea ce semnifică.
Dincolo de faptul că sunt un om credincios, sunt în esenţă şi un om sufletist.
Cred în puterea Crăciunului dincolo de mercantilisme, cred că are putere de vindecare şi aduce cu sine mai mult decât pare.
E o perioadă când toţi ar trebui să încerce să fie mai buni, să trăiască mai cu rost, să iubească, să ierte şi să-şi ceară iertare şi să...spere. În primul rând să spere pentru că e sărbătoarea naşterii,a unui nou început.
La fel ca mine mai există oameni care au nevoie de o renaştere.
În mod ironic numele meu înseamnă "renăscut" şi în mod la fel de ironic mă defineşte.
Sunt un om care a trebuit să se ridice de multe ori şi să renască de fiecare dată în speranţa că o dată va reuşi.
În perioada Crăciunului tot timpul am avut iniţiative de schimbat lumea, de făcut lucruri măreţe şi din păcate nu prea mi-au ieşit. Anul acesta am să încerc să realizez poate cel mai măreţ plan al meu, să mă schimb pe mine în ceea ce vreau să fiu şi să fac tot posibilul să fiu fericită.
Cred în puterea de vindecare a rănilor şi cred că toţi oamenii pot să creadă, să spere şi să iubească...
...doar trebuie să vrea

gânduri în noapte...

Mi-a spus cineva odată după ce a citit câteva articole de pe blog că am un blog extrem, dacă nu prea, personal.
Nu pot să dorm şi m-am pus să recitesc articolele şi mi-am dat seama că are dreptate şi că practic sufletul meu e pus pe tavă aici şi nu am nici un fel de secrete.
Nu cred că e neapărat bine dar consider asta un mod de a mă calma şi de a trece peste greutăţi.
În ultima vreme (cred că pot să spun) am fost la pământ. Am preferat să scriu decât să spun, nu prea am vorbit cu nimeni, cu o singură excepţie, despre tot ceea ce simt şi ceea ce mă cam distruge în interior.
Nu spun că sunt ceea ce am fost, dar cred că sunt pe drumul cel bun.
Mai demult am fost un om care râdea enorm de mult, care iubea toate detaliile din jur, care se uita cu toată iubirea din lume la un fluture şi care şi-a tatuat pe spate nişte semne pentru că însemnau ceva pentru ea.
Fata asta n-a murit, doar s-a ascuns bine.
Cred că încep să redevin ceea ce am fost exact pentru că nu mai încerc. Pentru că nu mă mai strofoc.
Am realizat că esenţa omului nu se pierde, la fel cum adevarata eu nu m-am pierdut niciodată doar m-am îngropat adânc în greşeli şi deziluzii.
Undeva în tot acest răstimp eu eram acolo, strigam din fundul sufletului doar că nimeni nu m-a auzit.
Ceea ce am devenit în ultima perioadă era doar un coşmar a ceea ce am fost mai demult.
Însă eu cred în mine şi am realizat şi eu ceea ce mi s-a spus că practic în momentul când am început să cred în mine în momentul acela cineva a descătuşat adevarata mea personalitate.
Sper să nu mă pierd din nou pe drumul revenirii şi să pot să continui să cred şi să sper.
Pentru că în esenţă asta sunt eu. Un copil un pic cam mare care se uită cu ochii larg deschişi la lume şi speră să se regăsească acolo în ea.