amintiri...

Azi noapte n-am putut să dorm şi stăteam în pat şi îmi aminteam.
Mi-am adus aminte de mama(bunica mea) care a murit anul acesta şi mi s-a făcut foarte dor de ea şi am realizat că în 22 de ani anul acesta va fi primul când nu va fi acolo de ziua mea şi de Crăciun.
Şi mi dor de ea...tare...
Mi-am adus aminte şi de alte Crăciunuri mai goale sau mai puţin şi de zile de naştere la fel.
Dar anul acesta totul e altfel... trebuie să dau cumva sens şi zilei mele de naştere şi Crăciunului deoarece acei oameni care le dădeau sens nu prea mai sunt în viaţa mea.
Şi mi dor de ei...tare...
Anul acesta nu a fost anul meu, a fost un an greu şi gol...
Prea puţine lucruri bune de ţinut minte...
...a murit mama, mi-am pierdut cel mai bun prieten, am dezamăgit şi am fost dezamăgită, am iubit şi am fost dată uitării, pusă la o parte.
Însă un lucru am realizat: trebuie să lupt orice ar fi, pentru că am spus eu odata că fiecare are crucea lui şi trebuie să o poarte cu capul sus şi spatele drept.
Orice a fost anul acesta a fost... şi nu va mai fi la fel. Şansele irosite nu se mai întorc, greşelile poate se iartă dar nu se uită, oamenii poate pleacă şi nu mai vin niciodată înapoi.
Aşa că trebuie apreciat ceea ce există şi trebuie mulţumit pentru tot ceea ce ne este dat.
Dar vine un an nou şi poate o iau de la capăt şi poate o să-mi iasă mai bine...
Sau poate nu...
Dar speranţa moare ultima:-)