Acum câteva minute am ajuns acasă de la slujba de Crăciun. De fiecare dată când uit de lucrurile esenţiale mă trezesc la realitate, mă încarc cu energie pozitivă şi văd lucrurile cu alţi ochi...
Şi parcă şi Dumnezeu a vrut să ne facă o surpriză pe când am ieşit de la biserică afară ningea.
Copiii se uitau minunaţi spre cer şi spuneau: "uite mami ninge!" iar eu mă uitam la ei zâmbind şi trăind odata cu ei această bucurie, bucuria de a vedea prin ochii lor aceste mici licăriri de speranţă.
Nu e momentul de filosofii profunde sau de vorbe mari, Crăciunul nu e făcut din şi pentru lucruri mari, este o sărbătoare a simplităţii,numai oamenii au tendinţa de a o exagera.
Pentu mine a fost şi va rămâne un simbol al renaşterii, al unui nou început, al unui moment de reculegere, în care de fiecare dată îmi pun gândurile în ordine şi încerc să fac nişte schimbări.
Idealismul meu învinge în preajma sărbătorilor.
Crăciunul nu stă în cadouri ci în sentimente şi în astfel de clipe când fulgii mari de nea ţi se topesc pe faţă şi în jurul tău vezi chipuri zâmbitoare şi în gândul tău spui: "mulţumesc"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu